1În ziua de necaz – mereu – Să te asculte Dumnezeu. Numele Domnului, pe care Iacov al nost’ părinte-L are, Să te-ocrotească pe pământ,
2Iar din lăcașul Său cel Sfânt, Să-ți deie ajutorul Său. Să fie El, sprijinul tău, Din muntele Sionului!
3Primite-n fața Domnului, Să fie darurile care Aduse-au fost pentru mâncare, Și tot ceea ce I-ai jertfit – Drept ardere de tot menit – El să primească, cu plăcere!
4Ceea ce inima îți cere, Domnul mereu să-ți dăruiască Și planul să ți-l împlinească!
5De biruința ta apoi, O să ne bucurăm și noi Și steagul o să-l înălțăm, Pentru că vrem să-l fluturăm În Numele lui Dumnezeu! El să asculte tot mereu, Dorința sufletului tău!
6Eu știu că El, pe unsul Său, Îl va scăpa necontenit, Îi va răspunde – negreșit – Din locul Său cel sfânt și are Să-i dea mereu ajutorare, Căci dreapta Lui cea încercată, Atotputernică se-arată.
7Unii își pun nădejdea lor Doar în puterea carelor Și-a cailor ce-i stăpânesc, În care ei se bizuiesc. Dar noi nădăjduim mereu, În Numele lui Dumnezeu.
8Ei se îndoaie, cad apoi, Dar în picioare vom sta noi, Căci și atuncea când picăm – Iată – din nou, ne ridicăm.
9Îl scapă Doamne, pe-mpărat, Și-ascultă-ne, neîncetat. Doamne, atunci când Te chemăm, Pleacă-Ți urechea, Te rugăm!