1Doamne, cine-o să reușească, În al Tău cort să locuiască? Cine – din cei de pe pământ – Va sta pe muntele Tău sfânt?
2Acela care are știre Să umble în neprihănire, Acela care-n viața lui, Face doar voia Domnului, Acela care s-a vădit Că adevăr doar a rostit.
3Omul acel nu clevetește Cu limba lui, nu făptuiește – Nicicând, la nimeni – nici un rău, Și nici peste-un aproape-al său, Ocară, nu aruncă el.
4Privește cu dispreț la cel Ce-i vrednic de disprețuit, Însă cu cinste i-a primit Pe cei care – de bună seamă – Vădesc față de Domnul, teamă. Mereu, el este de cuvânt; Dacă va face-un jurământ, Nu își ia vorba înapoi, Chiar de-i în pagubă apoi.
5El nu-și dă banii cu dobândă Și nici nu o să stea la pândă Ca să ia mită, ne-ncetat, Contra celui nevinovat. Cel care-așa purtări arată, N-o să se clatine vreodată.