Psalms 143
1 Doamne, Te rog să iei aminte, La rugăciunea mea, fierbinte! Pleacă-Ți, Te rog, urechea Ta Și cată a mă asculta, După a Ta credincioșie.
2 Nu-mi face judecată mie, Căci nici un om nu e găsit, În fața Ta, neprihănit.
3 Vrăjmașul cel înverșunat Mă urmărește, ne-ncetat, Și-mi calcă viața în picioare. Găsitu-mi-am ascunzătoare, În beznă. Ca să mă păzesc, În întuneric locuiesc, Asemeni celor ce-au pierit.
4 Duhul îmi e, mereu, mâhnit, Iar inima mi-e tulburată.
5 De zilele de altă dată, Necontenit îmi amintesc, Căci nu pot să nu mă gândesc La ce lucrări mari ai făcut Când pe pământ Tu ai trecut.
6 Îmi întind mâinile, mereu, Spre Tine, iar sufletul meu, Suspină-n urmă-Ți, ne-ncetat, Ca un pământ ce e uscat.
7 Doamne, al meu duh se topește. De-aceea, să m-ajuți, grăbește! Te rog, nu Te îndepărta Și nu-mi ascunde Fața Ta, Căci aș ajunge, negreșit, Asemeni celor ce-au murit!
8 Fă-mă s-aud, de dimineață, A Ta-ndurare ce dă viață, Căci doar în Tine mă-ncred eu. Arată-mi Doamne, drumul meu, Pe cari să umblu ne-ncetat, Căci către Tine s-a-nălțat Sufletul meu. Doamne, de cei
9 Cari se vădesc dușmani ai mei, Mă scapă și m-adăpostește.
10 Mă-nvață tot ce trebuiește, Ca să fac voia Ta, mereu, Căci Tu-mi ești Domn și Dumnezeu. Al Tău Duh bun să mă păzească Și-apoi să mă călăuzească Pe calea dreaptă, ne-ncetat!
11 Pentru-al Tău Nume minunat, Înviorează-al meu obraz Și scapă-mă de-al meu necaz!
12 Doamne, în bunătatea-Ți mare, Să-i nimicești pe-aceia care Îmi sunt vrăjmași. Pierde-i pe cei Cari se vădesc dușmani ai mei. Dă-mi izbăvire, Domnul meu, Pentru că rob al Tău sunt eu!