1Când a adus Domnu-napoi Pe cei ce-au fost prinși de război Din al Sionului ținut, Parcă visam când i-am văzut.
2Chiote-am scos, de veselie, Și am cântat de bucurie. Popoarele când au văzut, Au cuvântat: „Domnu-a făcut, Mari lucruri, pentru Israel!”
3Așa e! Domnul e Acel Care a fost, mereu, cu noi, Făcând mari lucruri mai apoi. De-aceea, plini de veselie Suntem, cântând cu bucurie.
4Doamne, adu-i iar înapoi, Pe prinșii noștri de război, Ca niște râuri înspumate, Ce sunt în miazăzi aflate!
5Cei cari, cu lacrimi, au udat Pământul când au semănat, Vor secera cu veselie Atunci când toamna o să vie.
6Cel cari plângând doar a umblat Atuncea când a semănat, Este cuprins de bucurie, Când strânge snopii din câmpie.