Bible

1 Spre munți, eu îmi ridic privirea… Și mă întreb, în gândul meu, De unde-mi vine izbăvirea? 2 Ea-mi vine de la Dumnezeu, Cel care este făcătorul Pământului și-al cerului – El Îmi trimite ajutoru; Astfel, mereu, prin grija Lui, 3 Nu ți se clatină piciorul, Căci El este neadormit. 4 Domnul îi este păzitorul Lui Israel, necontenit, Căci El, în veci, nu dormitează. 5 De El, mereu, vei fi păzit: E umbra ta, care veghează Pe mâna-ți dreaptă. Ești ferit, 6 Astfel, de-a soarelui dogoare Și de lumina lunii reci. 7 În El, sufletu-ți – scut – își are. De rele, ești păzit, în veci. 8 El te păzește la plecare, Și-n orice loc, pe unde treci. Te-nconjură, cu grija-I mare, Și când te-ntorci: acum și-n veci.