1Când strâmtorat mă aflu, eu Strig către Domnul Dumnezeu, Căci El, mereu, m-a ascultat, Iar al Său braț m-a ajutat.
2De buza cari minciuni rostește, Doamne, Te rog, mă izbăvește! De limbi înșelătoare-apoi, Ferește-ne Doamne, pe noi!
3Ce-Ți dă El, limbă-nșelătoare! Ce îți aduce ție, oare?
4Săgeți războinice, din cer, Cărbuni aprinși, de ieniper.
5Vai mie, căci eu locuiesc Chiar la Meșec și viețuiesc Acolo-n corturile lui, Ce sunt ale Chedarului!
6Destul cred că am locuit, Lângă cei care s-au vădit Că au urât pacea, mereu.
7Doar pentru pace, am fost eu: Dar când, de pace, am vorbit, Furioși cu toții au sărit Vădindu-se a fi apoi, Gata mereu, pentru război.