Bible

1 Laude dați-I Domnului, Voi care sunteți robi ai Lui! Numele Lui, să căutați, Mereu ca să Îl lăudați! 2 Numele Său, neîncetat, Să fie binecuvântat! 3 Din răsăritul soarelui Și până la apusul lui, Se cere a fi lăudat Numele Lui, neîncetat. 4 Iată că Domnul este pus, Față de orice neam, mai sus. Mai sus de-naltul cerului, E înălțată slava Lui. 5 Dar cine e acela care, Se-aseamănă cu Domnul, oare, Ca locuința să-și fi pus Spre a ședea atât de sus? 6 Domnul Își pleacă-a Lui privire, Ca să Se uite peste fire, Să știe toate câte sânt, În ceruri sus și pe pământ. 7 La cel sărac, El S-a uitat Și din țărână l-a săltat. Pe omul cel lipsit apoi, El îl ridică din gunoi 8 Și îl așează cu cei cari Sunt în al Său popor mai mari. 9 Domnul, o casă, dăruiește, Celei cari stearpă se vădește Și îi aduce bucurie Căci, mamă, ea are să fie, În a sa casă minunată, De ai ei fii înconjurată. Voi, cei cari pe pământ v-aflați, Pe Domnul să Îl lăudați!