1Atuncea, toți aceia cari, În Galaad, erau mai mari – Cari din Machir au provenit Și din Manase au ieșit, Din case ale fiilor Lui Iosif, după neamul lor – La Moise-n față i-au ieșit Și-apoi, în urmă, au vorbit, ‘Naintea tuturor cei cari Erau, în Israel, mai mari:
2„Ție ți-a spus Domnul astfel, Ca fiilor lui Israel, Să le dai țara-n stăpânire, Ca să le fie moștenire. Să împărțești – ți s-a cerut – Numai prin sorți, al ei ținut. De-asemeni, ți s-a poruncit Ca părțile ce-au revenit Lui Țelofhad – al nostru frate – Fetelor lui, să fie date.
3Dar de vor merge de soții, Apoi, în alte seminții, Atuncea moștenirea lor, Din casele părinților Ștearsă va fi și-adăugată Acolo unde-i măritată Fata ce-o are-n stăpânire. Astfel, a noastră moștenire, Care, prin sorți, ne este dată, Are să fie micșorată.
4Și-atuncea când are să vie Anul acel de veselie, În Israel, moșia lor Se-alătură la a celor Ce sunt din altă seminție, Unde – soții – ele-au să fie. În acest fel, pământul lor – Din cel ce-i al părinților – Are să fie șters apoi, Căci nu va mai veni-napoi.”
5Moise – de Domnul sfătuit – Către popor, a glăsuit: „Fiii lui Iosif dovedesc Dreptate-n ceea ce vorbesc.
6Iată acum, ce poruncește Domnul, în tot ce le privește Pe fetele care-s ieșite Din Țelofhad: să se mărite, Cu cine vor, numai să fie Aleși din a lor seminție, Căci astfel, moștenirea lor Rămâne a părinților.
7Nu poate nici o moștenire, A fi luată-n stăpânire De către altă seminție. Ea trebuie, mereu, să fie, În mâna celor ce-au primit-o, Care, prin sorți, au dobândit-o. Deci să se țină fiecare, De moștenirea ce o are, Care, prin sorți, are să-i fie Adusă, după seminție.
8Fata cari are-n stăpânire, În Israel, o moștenire, Să se mărite, prin urmare, Cu cineva, dintre cei care – După familii – au să fie Tot din a fetei seminție.
9O moștenire dobândită De-o seminție anumită, Luată, nu poate să fie, De către-o altă seminție; Ci să se țină fiecare, De moștenirea ce o are.”
10Fetele care au ieșit Din Țelofhad au împlinit, Întocmai, ce le poruncise Domnul, prin Moise când vorbise.
11Deci Țelofhad a zămislit Doar fete. Prima a venit, Pe lume, Mahla; iar a doua Fusese cea chemată Noa. Hogla și Milca au urmat, Iar Tirța, șirul, l-a-ncheiat. Acestea s-au căsătorit, Iar soții pe cari i-au găsit, Sunt dintre fiii unchilor Cari fost-au din familia lor.
12S-au măritat numai în case Ce sunt din neamul lui Manase Și-astfel, întreaga moștenire Rămase-atunci, în stăpânire, În casele părinților – Deci tot în seminția lor.
13Aceste legi și-aste porunci, Date au fost, de Domnu-atunci – Prin Moise – pentru Israel, Când, la Iordan, șezuse el, În țarina Moabului, Din fața Ierihonului.