1Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:
2„Copiilor lui Israel, Ai să le spui, în acest fel: „Tot Canaanul – precum știți – Drept moștenire, îl primiți. Iată acum, hotarul lui – Al țării Canaanului:
3La miazăzi, are să fie, De la a Ținului pustie – Lângă Edom. Deci se socoate Din marginea mării Sărate, Mergând apoi, spre răsărit, Pân’ se ajunge, negreșit,
4La înălțimea Acrabim; De-aici, spre miazăzi cotim Și prin a Ținului pustie, Linia lui are să fie Până la sud de locul care, Drept Cades-Barnea, nume-și are. De-acolo, merge așadar, Trecând peste Hațar-Adar, Înspre Ațmon, de unde-apoi
5Se va întoarce înapoi, Spre al Egiptului pârâu, Ieșind spre mare-ntr-un târziu.
6Hotarul vostru, din apus, Va fi la mare, astfel, pus” ( Marea de care se vorbește, Mediterana, se numește. ) Marea cea Mare – cum am spus – Hotar vă este, la apus.
7La miazănoapte, mai apoi, Iată hotarul, pentru voi: Din țărmul mării el pornește Și la muntele Hor se-oprește.
8Apoi, să-l trageți prin Hamat, Pân’ la Țedad. Continuat
9E prin Zifron – în al Meu plan – Și-ajunge la Hațar-Enan. Hotarul care-i așezat La miazănoapte-i terminat În felu-acesta, negreșit.
10Hotarul dinspre răsărit, De la Hațar-Enan pornește Și la Șefam el se sfârșește.
11De la Șefam, va fi pornit Spre Ribla, deci la răsărit De Ain. Cu el, să mergeți voi, De-a lungul mării mai apoi, Cari, Chineret, este chemată ( Ghenezaret) și e aflată, La răsărit, precum se știe.
12În a Iordanului câmpie, Hotarul se va-ntoarce, iată, Mergând pân’ la marea Sărată. Aceasta-i țara voastră dar, Și-acesta e al ei hotar.”
13Copiilor lui Israel, Moise le-a poruncit astfel: „Aceasta-i țara ce-o primiți, Pe care vreau s-o împărțiți, Prin sorți – precum a poruncit Domnul, atunci când mi-a vorbit. S-o împărțiți la ai voști’ fii: La cele nouă seminții Precum și încă jumătate, Aste pământuri vor fi date.
14Căci seminția fiilor Lui Ruben – după casa lor – Cu toți cei care, din Gad, sânt, Și-au dobândit al lor pământ; Și jumătate dintre case, Care ieșite-s din Manase, Au mai primit – cu ei – pământ.
15Două și jumătate, sânt Acele seminții desprinse Din Israel și care-s prinse Ca să primească moștenire – Așa precum aveți de știre – La apele Iordanului, În fața Ierihonului, Spre răsărit, pân’ n-au trecut Iordanul, spre al vost ținut.”
16Domnul, pe Moise, l-a chemat Și astfel, El a cuvântat:
17„Acum, iată-i cum se numesc Cei care, țara, o-mpărțesc: Pe Eleazar – întâi – îl pun, Cu Iosua – fiul lui Nun.
18Cu ei, mai trebuie să fie, Din fiecare seminție, Câte un șef, când împărțesc, Țara pe cari le-o dăruiesc.
19Iată acum, numele lor, În rândul semințiilor: Caleb e-ntâi, acela care, De tată, pe Iefune-l are. Acesta trebuie să vie Pentru-a lui Iuda seminție;
20Apoi e Samuel, cel care Pe Amihud, tată, îl are. Acesta e, de seminție, Din Simeon – precum se știe.
21Urmează Elidad, cel care, De tată, pe Chislon, îl are. Acesta – după seminție – Din Beniamin, are să vie;
22Buchi apoi, acela care, De tată, pe Iogli, îl are Și este – după seminție – Din Dan, așa precum se știe.
23Urmează Haniel, cel care, De tată, pe Efod, îl are. Din Iosif, este Haniel, Și are ca să vină el, Pentru toate acele case, Din seminția lui Manase.
24Apoi e Chemuel, cel care, De tată, pe Șiftan, îl are. Din Iosif, este Chemuel Și are ca să vină el, Pentru toți cei pe care-i știm Că sunt născuți de Efraim.
25Elițafan apoi, cel care, De tată, pe Parnac, îl are. Acesta – după seminție – Din Zabulon, are să vie.
26Urmează Paltiel, cel care, De tată, pe Azan, îl are. Acesta – după seminție – Din Isahar, are să vie.
27Apoi e Ahihud, cel care, De tată, pe Șelomi-l are. Acesta – după seminție – E din Așer, precum se știe.
28Urmează Pedahel, cel care, Pe Amihud, tată, îl are. Acesta – după seminție – E din Neftali, cum se știe.”
29Deci ei sunt cei care-au primit, Porunca de a fi-mpărțit Pământul țări-n acest fel, Copiilor lui Israel.