Numbers 33
1 Iată popasurile care A lui Israel adunare, Din al Egiptului ținut – De când ieșise – le-a făcut. Moise și-Aron – fratele lui – Erau capii poporului.
2 Cărările ce le-au bătut, Moise-ntr-o carte le-a trecut. El a scris drumul, pas cu pas, De la popas, la alt popas, Așa cum Domnu-a poruncit. Iată dar, unde-a poposit Poporul, în călătorie:
3 Din Ramses, după cum se știe – Când luna-ntâi din an sosise Și-a cinsprezecea zi venise – Poporu-afară a ieșit. El era gata pregătit – În țara Egiptenilor – De luptă-n fața tuturor.
4 Egiptu-n doliu se găsea, În acel timp, căci își jelea Primii născuți care-au pierit, Pentru că Domnul i-a lovit; Și toți zeii Egiptului Simțit-au mâna Domnului.
5 Astfel, Israel a plecat Din Ramses și s-a așezat – Cu tabăra – lângă Sucot.
6 Apoi și-a strâns avutul tot Și spre Etam, s-au îndreptat. Etamul este așezat Foarte aproape de pustie, În buza ei – precum se știe.
7 De la Etam plecară-apoi, Și se întoarseră-napoi, Către Pi-Hahirot – cel care, Pe Bal-Țefon în față-l are Și-n urmă, ei s-au așezat, Lângă Migdol. Iar au plecat
8 La drum, pornind spre largul zării. Trecură prin mijlocul mării Și spre pustiu, s-au îndreptat. Trei zile-n șir, ei au umblat Prin al Etamului pustiu Și s-a oprit, într-un târziu, La Mara. Iarăși au pornit
9 Și la Elim au poposit, Unde, din douășpe’ izvoare, Apa curgea-ndestulătoare. Pe malul apelor de-aici, Erau șaptezeci de finici.
10 De la Elim, când au pornit, La Marea Roșie-au venit.
11 De lângă mare au plecat Către pustiul, Sin, chemat.
12 Din Sin, spre Dofca, au pornit
13 Și la Aluș, au poposit.
14 De la Aluș, când au plecat, În Refidim s-au așezat Și tabăra și-au așternut, Căci era apă de băut.
15 Iar au pornit, într-un târziu, Spre al Sinaiului pustiu.
16 De la Sinai, au plecat iar Și la Chibrot-Hatava dar,
17 Au poposit. Iar au plecat Și-apoi, la Hațerot au stat.
18 Din Hațerot apoi, plecară Și-n Ritma-n urmă, se-așezară.
19 Din Ritma, iarăși au plecat Și în Rimon-Pereț au stat.
20 De la Rimon-Pereț, porniră Și-apoi, la Libna poposiră.
21 Spre Risa-n urmă, au plecat;
22 La Chehelata, au mai stat;
23 Din nou, s-au așternut la drum. Spre muntele Șafer, acum, S-au îndreptat. Iar au pornit
24 Și la Harada s-au oprit.
25 Când din Harada au plecat, La Machelot s-au așezat.
26 Din Machelot, iar au pornit Și la Tahat au poposit.
27 Apoi, plecară din Tahat Și în Tarah s-au așezat.
28 De la Tarah, când au pornit, Tocmai la Mitca s-au oprit.
29 Din Mitca, iarăși au plecat Și la Hașmona s-au mutat.
30 Apoi, s-a dus poporul tot, Și-a tăbărât la Moserot.
31 Din Moserot, iar au plecat Și la Bene-Iacan au stat.
32 Când, din Bene-Iacan, porniră, La Hor-Ghidgad, ei poposiră.
33 Din Hor-Ghidgad, iar au plecat Și la Iotbata ei au stat.
34 De la Iotbata, au pornit Și la Abrona s-au oprit.
35 Când tabăra o ridicară, La Ețion-Gheber plecară.
36 Ajunseră, într-un târziu Și în al Ținului pustiu – La Cades – unde au rămas, Un timp, de au făcut popas.
37 Din Cades, la muntele Hor, Merse-al lui Israel popor.
38 Aron, pe munte, s-a suit – Cum a spus Domnul – și-a murit În prima zi din luna care A cincea e la numărare. Ani, patruzeci, s-au împlinit, De când poporul a ieșit, Din al Egiptului ținut.
39 Aron, atuncea, a avut O sută douăzeci și trei De ani – când i-a lăsat pe cei, În fruntea cărora a stat. Pe munte, sus, el s-a urcat Și-apoi acolo, a murit.
40 Acela care-a auzit, Că vine spre ținutul lui, Poporul Israelului, A fost un Canaanit, aflat Peste Arad, ca împărat. Se întindea ținutul lui, Spre sudul Canaanului.
41 Din Hor, poporul a pornit Și la Țalmona s-a oprit.
42 De la Țalmona, au plecat Și la Punon s-au așezat.
43 De la Punon, iar au pornit Și la Obot au poposit.
44 De la Obot, când au plecat, La Iie-Abarim au stat.
45 Din Iie-Abarim plecară Și la Dibon-Gad se-așezară.
46 Apoi, poporul, îl găsim Stând la Almon-Diblataim.
47 Spre munții Abarim, plecară Evrei-apoi și se-așezară Chiar lângă muntele chemat Nebo. De-acolo, au plecat
48 Spre a Moabului câmpie, Aflată – după cum se știe – La apele Iordanului, În fața Ierihonului.
49 Lângă Iordan au poposit Și-ntreg ținutu-au împânzit, De la Bet-Ieșimot pornind Și la Abel-Sitim sfârșind. Stăteau de-a lungul râului, În țarina Moabului.
50 Lângă Iordan, și-a ridicat Poporul, tabăra, de-a stat. În țarina Moabului, În fața Ierihonului, Lângă Iordan, Domnu-a vorbit, Lui Moise și i-a poruncit:
51 „Copiilor lui Israel, Ai să le spui, în acest fel: „Când treceți dar, peste Iordan Și veți intra în Canaan,
52 Va trebui să-i izgoniți Pe cei ce-n țară îi găsiți. Zdrobiți toți idolii pe care, Ciopliți în piatră, țara-i are. Icoanele ce le-au turnat Oamenii țării, imediat, Voiesc să fie nimicite. Toate-nălțimile menite Pentru-a aduce jertfe, voi O să le dărâmați apoi.
53 Luați dar, țara-n stăpânire, Căci e a voastră moștenire. Ea e moșia ce-o primiți. Intrați în ea, s-o locuiți!
54 S-o împărțiți prin sorți apoi, Și fiecare dintre voi Își va avea moșia lui, După mărimea neamului. Cei cari, în mare număr, sânt, Primi-vor dar, mai mult pământ. Cei care-n număr mic se țin, Au să primească mai puțin. Să stăpânească fiecare, Pământurile-acelea care, Prin sorți, i s-au atribuit. Pământul fi-va împărțit, Prin sorți – cum trebuie să fie – După părinți și seminție.
55 Dar dacă voi nu-i izgoniți Pe cei ce-n țară îi găsiți, Aceia fi-vor, pentru voi, Ca niște spini în ochi apoi; Vor fi, în țarinile voastre, Ca niște ghimpi aflați în coaste. Dușmani vă sunt – neîmpăcați – În țara-n care v-așezați.
56 Dacă lăsați acel popor, Vă fac ce le-am făcut și lor.”