1Iisus, apoi, a fost adus, De Duhul, și-n pustie pus,
2Urmând să fie ispitit, De diavol. După ce-a postit, Zile și nopți – cam patruzeci – A flămânzit. Văzându-L deci
3Ispititorul, că-I slăbit, Grabnic s-a dus și I-a vorbit: „De ești Fiul lui Dumnezeu, Iată ce-ți voi propune eu: Să poruncești pietrelor – dacă În stare ești – pâini, să se facă!”
4Iisus, privind la el, a zis: „Uiți că-n Scriptură este scris Că „Nu doar pâinea îl hrănește Pe om”, și că „destul îi este Orice cuvânt ce-a fost rostit De Dumnezeu.” Descumpănit,
5Atunci, Satana L-a luat, Pe Templu, sus, L-a așezat – Pe streașină – și I-a vorbit:
6„Sari jos! Căci este prorocit – De ești într-adevăr Acel Fiu al lui Dumnezeu – că El Va porunci îngerilor Să Te vegheze. Ei Te vor Purta pe mâini, ca nu cumva, De pietre – sau de altceva – Picioarele, să Îți lovești. Sari, dacă vrei să-mi dovedești!”
7Însă, atunci, Iisus i-a zis: „De-asemenea, mai este scris: „Pe Domnul, să nu-L ispitești!” Ai grijă dar, cum Îmi vorbești!”
8Apoi, Satana, iar, L-a dus Pe-un munte-nalt, unde a spus – După ce-I arătă întâi Toate-ale lumi-mpărății, Cu toată strălucirea lor:
9„Privește-le! Toate-Ți fi-vor Date, în stăpânire, Ție, Dacă Te-nchini, acuma, mie!”
10„Satano, piei!” – Iisus i-a zis – „Căci iată ce mai este scris: „Lui Dumnezeu să Îi slujești, În fața Lui să te smerești Și să te-nchini doar Domnului!”
11Satan plecă, și-n locul lui, Îngeri, îndată, au venit Și-au început de I-au slujit.
12Iisus, îndată ce-a aflat Cum că Ioan e-ntemnițat, A hotărât, în ziua ‘ceea, Ca să se ducă-n Galileea.
13În felu-acesta, a venit Din Nazaret, și-a locuit În Capernaum – lângă mare – Unde-i ținutu-acel care Lui Zabulon îi este dat Și lui Neftali. El a stat,
14Acolo, spre a fi-mplinit Tot ce Isaia a vestit. Iată ce-a spus acel proroc, Referitor la acel loc:
15„Țara lui Zabulon e ea Și-a lui Neftali-asemenea. Peste Iordan e așezată Astă moșie, și-acum, iată, Cum Galileea – țara lor – Ajuns-a a Neamurilor.
16Norodul care a zăcut În întuneric, a văzut Mare lumină, iar acei Din umbra morții – peste ei – Soarele-acum a răsărit!”
17De-atunci, a propovăduit Iisus, și zis-a tuturor: „Acuma, a cerurilor Împărăție – toți să știți – E-aproape. Deci, vă pocăiți!”
18Pe lângă mare a trecut Iisus. Acolo, i-a văzut Pe Simon – Petru poreclit – Și pe Andrei, la pescuit, Pentru că ei pescari erau. Tocmai atuncea, aruncau O mreajă-n mare, când chemați Au fost, de Domnul, cei doi frați:
19„Haideți cu Mine! Și-o să fiți Pescari de oameni. Hai, veniți!”
20Ei, mrejele, și le-au lăsat Și-apoi, pe Domnul, L-au urmat.
21La drum, cu toții au pornit Și alți doi frați au întâlnit: Pe Iacov al lui Zebedei, Și pe Ioan. Frații acei, Pe o corabie, erau, Cu tatăl lor, și își cârpeau Năvoadele. Când i-a chemat
22Iisus, pe tată, l-au lăsat, Corabia, și s-au grăbit Să Îl urmeze, negreșit.
23Iisus, pe-atuncea, străbătea, Cu-ai Săi, toată Galileea. Cu-nțelepciune S-a purtat Și-n sinagogi a învățat, Norodul. Propovăduia, Mulțimii, Evanghelia Împărăției, vindecând Pe toți bolnavii, până când
24Și-n Siria îi merse vestea. Văzând minunile acestea, Cei sănătoși îi aduceau Pe-ai lor bolnavi. Se vindecau Cei îndrăciți sau slăbănogi, Lunaticii și cei ologi. Pe toți, Iisus i-a vindecat.
25Multe noroade L-au urmat: Au mers cu El, din Galileea, Decapole, de prin Iudeea, Și din Ierusalim, la fel. De-asemeni, mers-au după El, Atuncea – chiar în primul an – Și mulți aflați peste Iordan.