1În acea vreme a venit Și-n Iuda-a propovăduit, Ioan Botezătorul. El, În pustia lui Israel, Tuturor celor întâlniți,
2Le-a spus așa: „Vă pocăiți! Veniți la calea Domnului! Împărăția cerului
3Aproape este!” El fusese Acela despre cari spusese Isaia-n a lui prorocie: „Glasul ce strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, Și neteziți cărarea Lui!”
4Ținuta sa era umilă: O haină din păr de cămilă, Iar peste mijloc o curea. Numai lăcuste folosea, Și miere, ca să se hrănească.
5El a-nceput ca să vorbească, Mulțimilor, cari s-au grăbit Să îl asculte. Au venit Mulți oameni din Ierusalim, De prin Iudeea, și-i găsim La apele Iordanului.
6Acolo-n apa râului – După ce își mărturiseau Păcatul – botezați erau.
7Veniră și mulți Farisei – De-asemenea și Saduchei – Dorind să fie botezați. „De cine sunteți învățați – Pui de năpârci! – ca să fugiți Și încercați să ocoliți, Astfel, mânia viitoare?!” – Le-a zis Ioan. „Prin fapte are
8Omul, a arăta căință. Aduceți rod de pocăință!
9Să nu gândiți ca un nebun: „Avram ni-e tată”, căci vă spun, Domnul, din aste pietre, vii – Pentru Avram – ridică fii.
10Iată, securea – fraților – La rădăcina pomilor, A fost înfiptă. Va cădea Acel care nu va avea Roadele bune; e tăiat Și-apoi în foc e aruncat.
11Cât de umila mea ființă? Eu vă botez, spre pocăință, Cu apă, dar Acel ce vine – În urma mea – e, decât mine, Incomparabil mai puternic. Încălțămintea-I, nu sunt vrednic Ca să I-o duc. O să boteze Cu foc și Duh Sfânt. Să lucreze,
12În a Lui arie, e gata. În mână, își are lopata. Va curăța ogorul, iar Grâu-l va strânge în grânar, În timp ce pleava adunată, În flăcări fi-va aruncată.”
13Atuncea, a venit Iisus, Din Galileea. El S-a dus În valea râului Iordan, Primind botezul lui Ioan.
14Ioan, să Îl oprească-a vrut, Zicând: „Este de necrezut! Cum vrei să Te botez, pe Tine, Când trebuie ca Tu, pe mine, Să mă botezi?!” Atunci Iisus,
15Către Ioan, astfel a spus: „Mă lasă, căci a trebuit Să împlinim ce-i de-mplinit!”
16Ioan, atuncea, L-a lăsat, Iar după ce L-a botezat, Iisus, din apă, a ieșit. Privirile Și-a pironit Spre cer. La fel ca într-un vis, Acesta, larg, I s-a deschis, Lăsând, în chip de porumbel, Să se coboare peste El, Duhul Cel Sfânt, din Dumnezeu.
17Un glas din cer, „E Fiul Meu” – A zis – „El este Preaiubit, În El, plăcerea, Mi-am găsit.”