Matthew 20— BIV2014

¹„Împărăție cerului E-asemeni gospodarului, Care, în grabă, a ieșit, De dimineață, de-a tocmit Oameni, la lucru, ca să vie Și să lucreze-n a sa vie.

²Cu câte-un leu s-a învoit,

³Cu lucrătorii. A ieșit Și pe la trei, de s-a uitat Prin târg. Atunci, a observat Alți lucrători, degeaba stând.

⁴În vie i-a trimis, iar când

⁵Ieși la șase și la nouă – Găsind pe alții – le-a zis: „Vouă Vă dau de lucru-n via mea.”

⁶A mai ieșit, de-asemenea, La unsprezece. S-a plimbat, Și lucrători, a mai aflat; „Voi nu lucrați?” – el le-a vorbit.

⁷„Nu. Nimenea nu ne-a tocmit.” „Mergeți la vie și lucrați, Căci plată o să căpătați.”

⁸Când înserarea s-a lăsat, Stăpânul viei l-a chemat Pe-al său ispravnic și, grăbit, Acestuia, i-a poruncit: „Du-te, cheamă-i pe lucrători, Să le plătești! Cei, cari din zori, S-au ostenit în a mea vie, La plată, ultimii să fie. Întâi, acei vor fi plătiți, Care în urmă sunt veniți.”

⁹Cei de la ora unsprezece, Și-au luat plata și, să plece La casa lor, s-au pregătit.

¹⁰Când celor dintâi le-a venit Rândul – deși ei au sperat Să ia mai mulți bani, li s-a dat Leul cu care s-au tocmit.

¹¹După ce, banii, i-au primit, Au început ca să cârtească:

¹²„Cum a putut să îi plătească, Stăpânul, pe-acești lucrători, La fel cu noi, care, din zori, Suntem în vie și-am muncit? Ei, doar un ceas, s-au ostenit! Noi am răbdat al zilei greu!”

¹³„Nu te-ai tocmit tu, cu un leu?”– Stăpânul, unuia, i-a zis. „Ți-am dăruit leul promis, Deci, nu-ți fac nedreptate, ție.

¹⁴Ia-ți plata și, din a mea vie, Să pleci acum! Ce-ai tu, de vreau, Celor din urmă, să le dau La fel cum ție ți-am plătit?

¹⁵Sau, oare, nu-mi e-ngăduit Să fac ce vreau, cu ce-i al meu? Ori nu cumva, pentru că eu Sunt bun, ești tu, acuma, rău, Căci bolnav este ochiul tău?”

¹⁶Deci mulți, din cei dintâi, de-acum, Cei de pe urmă-or fi, precum Și cei din urmă au să fie În frunte. Vreau ca să se știe Că mulți sunt cei care-s chemați, Însă, puțini vor fi luați; Căci, să fim bine înțeleși: Mulți sunt chemați, puțini aleși.”

¹⁷Iisus, cu ucenicii Lui, Spre a Ierusalimului Cetate, se-ndrepta zorit. Pe drum – unde a poposit – Pe ucenici, El i-a luat, Deoparte, și i-a înștiințat:

¹⁸„Iată că în curând sosim, Cu toții, la Ierusalim. Acolo, Fiul omului, Smuls o să fie, dintre-ai Lui, Și dat în mâini la cărturari Și-apoi la preoții cei mari. La moarte, fi-va condamnat, De-aceștia, și va fi lăsat

¹⁹În mâinile Străinilor, Să facă ei, cu El, ce vor. Atunci, au să-L batjocorească, Să-L bată și să-L răstignească. Trei zile, mort, are să fie, Dar în a treia, o să-nvie.”

²⁰Atunci, soața lui Zebedei – Urmată de feciorii ei – De Domnul, s-a apropiat, În fața Lui s-a închinat, Să-L roage pentru fiii ei.

²¹El a-ntrebat-o: „Tu, ce vrei?” „Poruncă dă, să poată sta, La dreapta și la stânga Ta, Feciorii mei, când o să vie, Aici, a Ta Împărăție.”

²²Iisus a zis: „Ce Îmi cereți, Nu știți. Puteți oare să beți Paharul ce am să-l beau Eu, Și să primiți botezul Meu, Cu care fi-voi botezat?”

²³„Putem!”– I-au zis. „E-adevărat: Veți bea, și voi, paharul Meu. Cu-acel botez, cu care Eu, Curând, am să fiu botezat, Și voi veți fi; însă, de stat, La dreapta și la stânga Mea, Nu ține-acum, de nimenea, Ci doar de Bunul Dumnezeu. Deci, nu vă pot așeza Eu. Aceste locuri vor fi date Celor căror le-au fost păstrate.”

²⁴Cei zece, care-au ascultat, Pe cei doi frați, s-au mâniat.

²⁵Atuncea, i-a chemat Iisus, La El să vină, și le-a spus: „Ai Neamurilor domnitori, Mai marii lor stăpânitori, Peste acestea stăpânesc Și cu puterea poruncesc.

²⁶La voi, nu vreau așa să fie. Cel mare trebuie să știe, Că el vă este, tuturor, Umilul vostru slujitor.

²⁷Oricare dintre voi va vrea Să fie-ntâiul, va putea – Fiindcă îi va fi ușor – De va fi robul tuturor.

²⁸Pentru că Fiul omului S-a coborât din slava Lui, Nu ca vreun om să Îl slujească, Ci, dimpotrivă, să-i servească, Pe alții, El, murind apoi, Plătind astfel, să trăiți voi. Prin moartea Lui, răscumpărată, Umanitatea e iertată.”

²⁹Din Ierihon, când a ieșit Iisus, gloata L-a însoțit.

³⁰Doi orbi ședeau lângă șosea. Auzind tot ce se vorbea Despre Iisus, s-au pregătit, Iar când Acesta a venit Și când prin fața lor, apoi, Trecut-a, „Ai milă de noi, Fiu al lui David!” – au strigat.

³¹Deși mulțimea i-a certat, Ei au strigat, necontenit,

³²Până când Domnul S-a oprit. În fața lor, S-a așezat Și-apoi, blajin, i-a întrebat: „Ce vreți să fac Eu, pentru voi?”

³³„Doamne, vrem să vedem și noi!”, Răspunseră. Atunci, a-ntins,

³⁴Mâna, Iisus, și S-a atins, De ochii lor. Ei, imediat, Vederea, și-au recăpătat.