Luke 2— BIV2014

¹În vremea ‘ceea, a ieșit Un ordin, ce a stabilit Ca toată lumea să se-nscrie, Deci, un recensământ să fie. Cezar August fusese cel Ce hotărâse-n acest fel.

²Primul înscris, pentru popor, A fost ținut, când dregător – Peste întinsa Siria – Era Quirinius. Se ducea

³Întreaga lume să se-nscrie – Adică, după seminție, Îi venea rândul omului Să urce, în cetatea lui.

⁴Din Nazaret, din Galileea, Spre Betleemul din Iudeea, Plecă și Iosif, să se-nscrie, Pentru că – după seminție – Era din a lui David casă.

⁵Cu el, porni la drum, voioasă, Maria – logodnica lui – Deși-mplinirea timpului Când trebuia să zămislească, Urma-ncurând ca să sosească.

⁶La Betleem, i s-a-mplinit

⁷Vremea și-astfel, a zămislit Pe Fiul ei, întâi născut. Pentru că loc, nu au avut, În casele de poposire, Acel care, întreaga fire, Venise să o mântuiască – Prin jertfa Sa dumnezeiască – În scutece fost-a-nfășat Și într-o iesle-apoi, culcat.

⁸Niște păstori, pe câmp, erau, Căci noaptea, turmele-și păzeau, Făcând de strajă, ne-ncetat.

⁹Când îngerul s-a-nfățișat – Trimis din cer – păstorilor, A strălucit, în jurul lor, Lumina slavei Domnului. Păstorii, la vederea lui, De moarte, s-au înspăimântat,

¹⁰Dar îngerul a cuvântat: „Fiți fără teamă, căci sosesc, La voi, ca să vă-mpărtășesc O veste bună, ce-o să fie Prilej de mare bucurie, Pentru noroadele-ntristate!

¹¹Astăzi, la David, în cetate, Un mare fapt s-a petrecut: Mântuitorul S-a născut! El este Domnul! E Hristos! A coborât – din ceruri – jos, Să se-ntrupeze pe pământ! Iată de ce, aici, eu sânt!

¹²Spre a-L cunoaște, un semn vreau, Vouă, acuma, să vă dau: Un Prunc, găsi-veți, înfășat, În scutece-n iesle culcat.”

¹³Îngeru-n urmă și-a unit Glasul, cu oastea ce-a venit Din cer, slăvind pe Dumnezeu:

¹⁴„Slăvit fie Domnul, mereu, În locuri ce prea-nalte sânt! Pacea coboare pe pământ, Peste întreg cuprinsul lui, Între oamenii Domnului!”

¹⁵După ce îngerii s-au dus, Păstorii, între ei, și-au spus: „Haidem, cu toți, la Betleem, Acum, degrabă, să vedem Tot ceea ce ne-a fost făcut, De către înger, cunoscut!”

¹⁶La drum, îndată, au pornit Și, precum îngeru-a vorbit, Găsiră Pruncul, așezat În iesle. El era vegheat De Iosif și de mama Lui.

¹⁷La căpătâiul Pruncului, Păstorii au istorisit Cum și de unde au venit.

¹⁸Toți cei care au ascultat Vorbele lor, s-au minunat.

¹⁹În liniște, Maria sta Și-n inimă doar, cugeta, La toate câte-a auzit.

²⁰Păstori-apoi au revenit La turma lor, slăvind mereu Și lăudând pe Dumnezeu, Pentru-nștiințarea ce-o primiră Și pentru faptul că găsiră Totul, așa cum le vestise Îngerul, care le vorbise.

²¹După opt zile, s-a-mplinit Timpul, prin Lege sorocit, Când împrejur este tăiat Noul născut, care-i băiat. Părinții – Pruncului – i-au pus, În acea zi, nume, Iisus, Așa precum le-a fost vestit – ‘Nainte de-a fi zămislit În pântecele mamei Lui – De un înger al Domnului.

²²Când toate zilele s-au dus – Precum, în Lege, Moise-a spus, Despre-acel timp de curățit – La drum, părinții au pornit, Către Ierusalim. Au dus, Pruncul, la Templu, și L-au pus, În fața Domnului, să stea,

²³Așa cum Legea le cerea: „Oricare-ntâi născut – băiat – Domnului fi-va închinat.”

²⁴Au căutat doi turturei, Sau chiar doi pui de porumbei, Pe care-apoi, să îi jertfească Și, astfel, Legea, să-mplinească.

²⁵Ierusalimul găzduia, Un om curat, ce se vădea De Duhul Sfânt călăuzit Și Simeon era numit. De multă vreme-aștepta el, O mângâiere-n Israel.

²⁶Duhul Cel Sfânt îi spuse-n gând Că n-o să moară, până când Are să-L vadă pe Hristos.

²⁷Mânat de Duh, porni pe jos – Încet – spre poarta Templului. Pătrunse în clădirea lui, Tocmai atunci când au sosit – Voind a fi îndeplinit Tot ce prin Lege li s-a spus – Iosif, Maria și Iisus. Când i-a zărit el, pe cei trei, În grabă, s-a-ndreptat spre ei

²⁸Și Pruncu-n brațe, L-a luat. Pe Domnu-a binecuvântat,

²⁹Zicând: „După cuvântul Tău, Sloboade, Doamne, robul Tău,

³⁰Căci ochi-mi văd, cu mulțumire, Stăpâne, a Ta mântuire,

³¹Ce-ai pregătit-o tuturor –

³²Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.”

³³Auzind ce-a spus despre El, Tatăl – și mama Pruncului – S-au minunat, de vorba lui.

³⁴Apoi, i-a binecuvântat, Iar Simeon s-a îndreptat Către Maria și i-a spus: „Fiul pe care L-ai adus, Spre prăbușirea unora Și ridicarea altora, Are să fie-n Israel. Un semn, urmează, a fi El, Ce va stârni împotrivire.

³⁵Iată, îți dau acum de știre, Că sufletu-ți va fi străpuns De-o sabie, gândul ascuns – În inima multor, dosit – Fiind astfel descoperit.”

³⁶O prorociță se găsea, Acolo; Ana se numea, Fiind a lui Fanuel fată – Așer, de neam. Înaintată Era, în vârstă. A trăit – După ce s-a căsătorit – Doar șapte ani cu-al ei bărbat.

³⁷Din nou, nu s-a mai măritat După ce soțul i-a murit, Ci, singură, a viețuit. Ani, optzeci’patru, număra Și-n Templu, ne-ncetat, era; Cu post și rugăciuni, mereu, Ea Îi slujea lui Dumnezeu.

³⁸Tocmai în ceasul când Iisus Era în Templu, ea s-a dus, Acolo, iar când a intrat, Pe Dumnezeu, L-a lăudat Și-apoi, celor prezenți, le-a spus Tot ce știa, despre Iisus.

³⁹După ce fost-a împlinit Tot ce prin Lege-a poruncit Domnul, Iosif și cu Maria, Abia strunindu-și bucuria, Au părăsit Templul și-apoi, Luat-au drumul înapoi, Grăbindu-se către Iudeea, Spre Nazaret, în Galileea.

⁴⁰Pruncul Iisus, mereu, creștea Și, în puteri, se întărea. De-nțelepciune era plin, Pentru că harul cel divin Al Domnului, L-a însoțit, De el, fiind – mereu – umbrit.

⁴¹Când Paștele se-apropiau, Către Ierusalim, porneau Părinții pruncului Iisus, În fiecare an. S-au dus –

⁴²Precum datina le-a cerut – Și-atunci, când primul lor născut, Doar doișpe ani a împlinit.

⁴³Când sărbătoarea s-a sfârșit, După ce praznicul cel mare, De Paști, se stinse, fiecare Porni către al său ținut. Iisus, de-ai lui, S-a fost pierdut Și, în cetate-a revenit.

⁴⁴Părinții nu s-au sinchisit Văzând că nu e lângă ei Copilul, crezându-L cu cei Care, la drum, îi însoțeau, Căci multe rude, ei aveau. S-au dus dar, de L-au căutat, Cale de-o zi. Nu L-au aflat,

⁴⁵Printre cei cari îi însoțiră Și, spre Ierusalim, porniră

⁴⁶Din nou. Cetate-au scotocit, Trei zile-n șir. Când L-au zărit, Copilu-n Templu se găsea Și-n jur, învățători, avea. Atent, în mijlocul lor, sta Și vorba, El le-o asculta. Apoi, le-a pus la fiecare, Din cei prezenți, câte-o-ntrebare.

⁴⁷Toți s-au mirat, ce-nțelepciune, Putea, Acel băiat s-adune.

⁴⁸Găsindu-L dar, părinții Lui, Uimiți, I-au zis, Copilului: „Ne spune, de ce Te-ai purtat, Așa, cu noi? Te-am căutat Trei zile-n șir, fără-ncetare, Și-am fost cuprinși de-ngrijorare!”

⁴⁹El le-a răspuns: „Nu știți că Eu, Trebuie-n casă, la al Meu Tată, să fiu? Ce-ați alergat? Oare, de ce, M-ați căutat?!”

⁵⁰N-au înțeles ei, ce le-a spus;

⁵¹Copilu-apoi le-a fost supus, Și-n Nazaret, au revenit. Maria, însă, și-a-nsușit Cuvintele, ce El le-a zis, Și-n inimă, ea le-a închis.

⁵²Iisus creștea-n învățătură, Înțelepciune și statură, Plăcut fiind, de toți, mereu – De oameni și de Dumnezeu.