1Era al cincisprezecelea An de domnie, ce-l făcea Tiberiu Cezar; dregător, Peste țara Iudeilor, Fusese pus Ponțiu Pilat; Irod era înscăunat Cârmuitor, în vremea ‘ceea, Peste micuța Galileea, Iar peste al Ituriei Ținut, și al Trahonitei – La fel, peste Lisania – Frate’ său, Filip, stăpânea, Căci le era cârmuitor, Și-al Abilenei domnitor;
2Caiafa și Ana slujeau, La Templu – mari preoți erau. Deci iată, în acele zile – Aflăm din ale Bibliei file – Că Domnul și-a trimis solia, Feciorului lui Zaharia, Aflat, atuncea, în pustie. Astfel, fu pregătit să vie
3Ioan, să propovăduiască, Lumii, mila dumnezeiască. Prin părțile Iordanului, Despre-ndurarea Domnului, El a vorbit. Orice ființă, Chemată-a fost, la pocăință, Ce prin botez, dă tuturor, Iertare a păcatelor.
4Astfel, Ioan a împlinit Tot ceea ce s-a prorocit. Despre Ioan, Isaia scrie: „Glasul ce strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului Și neteziți cărarea Lui!
5Oricare vale-i astupată Și orice culme-i nivelată; Căile strâmbe-s descâlcite Și vor fi drepte; netezite Fi-vor de-acum drumurile,
6Și-astfel, toate făpturile Au să privească, tot mereu, Iertarea de la Dumnezeu.”
7Multor noroade adunate, La el, spre a fi botezate, Ioan le-a zis: „De ce veniți, Pui de năpârci? Vreți să fugiți, Azi, de mânia viitoare?! Cine vă-nvață, astfel, oare?
8Vă spun, ca să aveți știință: Aduceți rod de pocăință! Să nu gândiți, ca un nebun, „Avram ni-e tată”, căci vă spun: Domnul, din aste pietre, vii, Pentru Avram, ridică fii.
9Iată securea, fraților, La rădăcina pomilor, A fost înfiptă! Va cădea Acel pom, ce nu va avea Roadele bune – e tăiat Și-apoi, în foc, e aruncat!”
10După ce vorba-i ascultară, Noroadele îl întrebară: „Ce spui? E tare neplăcut; Ne-nvață dar, ce-i de făcut?”
11„Cel care, două haine, are, Una s-o dea celui ce n-are! Cel ce mâncare-o fi având, S-o-mpartă cu cel ce-i flămând!” – A spus Ioan, norodului.
12Atunci, veniră-n fața lui, Și niște vameși, întristați, Dorind să fie botezați, Zicându-i: „Iată, și noi vrem, Botezul; însă, ce putem A face, spre-a fi botezați?”
13El le-a răspuns: „Să nu luați Nimic, celor ce-i vămuiți, Peste porunca ce-o primiți!”
14Niște ostași, la rândul lor, L-au întrebat pe-nvățător: „Ce zici, de-ale noastre purtări?” „Nu stoarceți, prin amenințări, Nimica, de la nimenea! Nu-nvinuiți, de-asemenea, Pe nimeni, pe nedrept! Să știți, Cu leafa, să vă mulțumiți!”
15Pentru că lumea se gândea Căci cel ce astfel le vorbea Este Hristos, Ioan a spus:
16„Botez, cu apă, v-am adus, Dar Cel care în urmă-mi vine, E mai puternic decât mine. Iar eu vă spun – luați aminte – Cureaua-I, de la-ncălțăminte, Să I-o dezleg, vrednic, nu sânt. Când va veni, cu Duhul Sfânt Și foc, are să vă boteze.
17Curând, El vine! Să lucreze, În a Lui arie, e gata! În mână, Își are lopata: Va curăța ogorul, iar Grâul, îl strânge, în grânar, În timp ce pleava, adunată, În flăcări, fi-va aruncată.”
18Astfel, noroadelor vorbea Ioan, și Evanghelia, O răspândea, neîncetat. Multe îndemnuri a mai dat, Gloatei, ce-n jurul său era.
19Doar pe Irod, el îl mustra, Pentru păcatul său cel mare – Cel cu Irodiada – care, Era a lui Filip soție. Filip, așa precum se știe, Fusese al lui Irod frate. La multele sale păcate,
20Irod și-a mai adăugat, Când, pe Ioan, l-a-ntemnițat.
21Când cu norodul a sfârșit De botezat, a și venit Iisus, în vale, la Iordan, Primind botezul lui Ioan. În timp ce se ruga Iisus, S-a deschis cerul, iar de sus,
22În chip trupesc, de porumbel, Duhul venit-a peste El Și-un glas, puternic, răspicat – Atunci – din cer, a cuvântat: „Tu Îmi ești Fiul prea iubit: Plăcere-n Tine, Mi-am găsit!”
23Iisus aproape a făcut Treizeci de ani, când a-nceput Să-mpartă-nvățătura Lui, Cu dragoste, norodului. Cum cei din vremea Lui Îl știu, El fost-a al lui Iosif fiu,
24Și al lui Eli și Matat, Levi și Melhi, precedat De Ianai, Iosif, Matatia,
25Amos, Naum; iar seminția Merge prin Esli, precedat, De Nagai – fiu al lui Maat;
26Matatia, ce-i fiul lui Semei, care-i feciorul lui Ioseh, Ioda și Ioanan;
27Ajungem dar – din an, în an – La Resa și Zorobabel Ce-i fiu al lui Salatiel,
28Neri, Melhi, Adi, Cosam Care-i fiul lui Elmadam, Cel care e fiul lui Er,
29Al lui Iisus și Eliezer, Al lui Iorim și-al lui Matat Care fusese precedat
30De Levi, Simeon, Iuda, Iosif, Ionam; îi preceda Eliachim ce-i fiul lui
31Melea, Mena feciorul lui Matata, Natan, David care
32E al lui Iese fiu și-i are Pe Iobed, Booz și Salmon Înaintași, pe Naason,
33Aminadab, Admin, Arni, Esrom, Fares, Iuda; veni
34Iacov, Isac, Avram, Tara, Nahor; ‘nainte mai era
35Seruh, Ragau, Falec al lui Eber, Sala, Cainam al lui
36Arfaxad, Sem, Noe-acela Al lui Lameh, Matusala,
37Enoh, Iared, Maleleel,
38Cainan, Enos care – și el – E al lui Set fecior și care – Părinte – pe Adam îi are. Și-astfel, mergând pe neam, mereu, Iisus e al lui Dumnezeu.