1Samson, la Timna, a venit Și-acolo el a întâlnit O fată, dintr-un alt popor, Din cel al Filistenilor.
2S-a-ntors acasă, înapoi, Și-a zis către părinți apoi: „Eu o femeie-am întâlnit, La Timna, care a ieșit Din neamul Filistenilor. Să mergeți la al ei popor, S-o cereți și să o luați, Ca de nevastă să mi-o dați.”
3Părinții săi l-au întrebat: „Nici o femeie n-ai aflat, Din toate fetele pe care Neamul și-al nost’ popor le are, Încât acum, nevastă vrei, Ca de la Filisteni să-ți iei? Ei, netăiați, sunt, împrejur. Nu sunt destule fete-n jur?” Samson a zis, către-al său tată: „Mie îmi place astă fată, De-aceea, de soție-o vreau!”
4Ai săi părinți, nu bănuiau Căci ceea ce Samson dorea, Din partea Domnului venea, Pentru că el – neîncetat – Prilej de ceartă a cătat, Cu neamul Filistenilor, Care-asuprea al său popor.
5Samson, părinții, și-a luat Și către Timna a plecat. Chiar lângă viile pe care Timna în jurul ei le are, Un leu, în cale, i-a ieșit.
6Al Domnului Duh a venit Peste Samson, care-a-nhățat Leul și-apoi l-a sfâșiat, Cu mâna goală. Negreșit, Părinților nu le-a vorbit De ceea ce s-a petrecut Și-astfel, nimic, ei n-au știut.
7În Timna-n urmă a intrat Unde de vorbă el a stat, Cu fata, care l-a plăcut Îndată de cum l-a văzut.
8A mai trecut un timp și-apoi, S-a dus la Timna, înapoi. S-a abătut, din drumul lui, Până la hoitul leului. În trupul mort, el a aflat, Un roi de-albine așezat Cari, multă miere, a făcut.
9S-a minunat când a văzut Mierea, acolo. A luat-o În mâini, îndată, și-a mâncat-o. Când cu părinții s-a-ntâlnit, Miere, și lor, le-a dăruit, Fără a spune nimănui Că e din trupul leului.
10Samson, precum și al său tată, Au mers din nou, la acea fată. Când au ajuns la casa ei, Samson, după un obicei Pe cari cei tineri l-au avut, Un ospăț mare a ținut.
11Treizeci de inși s-au adunat Și-alăturea de el au stat.
12Samson le zise: „Nu vreți oare, Ca să vă spun o ghicitoare? Dacă o dezlegați, să știți Că de la mine-o să primiți Treizeci de haine, de schimb, noi, Și treizeci de cămăși apoi. În șapte zile, să-ncercați, Răspuns, la ea, ca să îmi dați, Adică-n timpul cât va ține Ospățu-acesta, dat de mine.
13Dar dacă nu o dezlegați, Atunci voi trebuie să dați Treizeci de haine, de schimb, noi, Și treizeci de cămăși apoi.” Ei au răspuns: „S-o auzim Și vom vedea dacă ghicim.”
14Samson a zis atunci, de-ndată: „Din cel care mănâncă – iată – Ce se mănâncă a ieșit, Iar din cel tare, s-a vădit Cum că dulceață s-a făcut.”
15Trei zile-au stat, dar n-au putut Să-i dea răspunsul potrivit. A șaptea zi, când au venit, La soața lui Samson s-au dus Și-apoi, în acest fel, i-au spus: „Du-te și caută, de-ndat’, Să-ndupleci pe al tău bărbat Să dea răspuns la ghicitoare! Sau vă gândiți acuma, oare, Că vreți ca să ne jefuiți? De-aceea vă închipuiți Cum că aici ne-ați adunat? De nu aflăm răspunsu-ndat’, Atunci să știi că-ți punem foc – Ție și alor tăi – pe loc!”
16Nevasta lui Samson plângea, Amarnic, și se tânguia: „Tu ai doar ură, pentru mine! Nu mă iubești deloc, văd bine! O ghicitoare, tu le-ai dat Celor pe care i-ai chemat La masa noastră, dar văd bine Că ai ascuns chiar și de mine, Răspunsul care trebuia Ca acei tineri să ți-l dea!” Samson răspunse: „Nu știi oare, Precum că astă ghicitoare N-am dezlegat-o nici măcar Pentru părinții mei? Vrei dar, Să ți-o dezleg acum, cumva? De ce aș face-așa ceva?”
17O săptămână, lângă el – Cât a ținut ospățu-acel – Ea a tot plâns, necontenit. A șaptea, zi când a venit, I-a dat răspunsul așteptat, Căci ea îl plictisea. De-ndat’, Femeia a dezvăluit, Care-i răspunsul potrivit, Fiilor Filistenilor, Aflați atunci la masa lor.
18A șaptea zi nu se sfârșise, Căci înserarea nu venise. Soarele încă n-a apus, Atunci când la Samson s-au dus Locuitorii din cetate, Să-i dea răspunsurile-aflate, La ghicitoare, negreșit. Când îl găsiră, i-au vorbit: „Mai dulce decât mierea, oare, Ce poate fi? Sau ce-i mai tare, Decât e leul, în putere?” Când s-a făcut, apoi, tăcere, Samson a zis: „N-ați fi aflat Răspunsul, de n-ați fi arat Alături de juncana mea. N-ați ști, de nu v-ar fi spus ea.”
19Din ceruri, Duhul Domnului S-a pogorât asupra lui Și întărit astfel, Samson A mers până la Ascalon. Acolo, când a pogorât, Treizeci de inși a omorât. Hainele-n urmă, le-a luat Și-a mers, degrabă, de le-a dat Celor care au reușit Să-i dea răspunsul potrivit, La ghicitoare. Ne-ndoios, Samson era foarte furios. Apoi, acasă, de îndat’ – La tatăl său – el a plecat.
20Nevasta lui a fost luată Și-unui tovarăș de-al său, dată.