Judges 10
1 Abimelec muri, și-ndat’, Tola, în urmă-i, s-a sculat. Fiul lui Pua, a fost el Și al lui Dodo, tot la fel. Acest bărbat ieșise dar, Din ramura lui Isahar, Ca izbăvit a fi prin el, Întreg poporul Israel. El, în Șamir, a locuit, Ținut care este găsit În muntele acel pe care Neamul lui Efraim îi are.
2 Tola a fost judecător În al lui Israel popor Și două’și trei de ani a stat, În fruntea lui. L-au îngropat, În al Șamirului ținut, Când pragul morții, l-a trecut.
3 Iair, în urmă-i, a venit – Cel care fost-a Galaadit. Iair a fost judecător Peste-al lui Israel popor, Și două’șidoi de ani, a stat, În fruntea lui. A căpătat
4 Treizeci de fii, cât a trăit. Aceștia toți au călărit Treizeci de mânji puternici, mari, Mânji care fost-au de măgari. Toți fiii lui stăpâni erau, Căci treizeci de cetăți aveau, Și-ntreg șirul cetăților Poartă și azi, numele lor. Cetățile acestea toate, În Galaad, sunt așezate.
5 Iair, din lume, a plecat Și la Camon fost-a-ngropat.
6 Israeliții au făcut – Din nou – lucruri ce n-au plăcut Lui Dumnezeu. L-au părăsit Pe Domnul lor și au slujit – În urmă – Astarteelor. Au mai slujit și Baalilor Și dumnezeilor pe care Sidonul și Moabu-i are; I-au mai slujit și pe acei Care erau drept dumnezei Pentru al lui Amon popor, Și pe ai Filistenilor.
7 Domnul, atunci când i-a văzut, S-a mâniat și i-a vândut În mâna Filistenilor Și la al lui Amon popor.
8 Aceștia toți i-au asuprit Și-optzeci de ani au pătimit Israeliții cari erau Peste Iordan și se aflau În țara Galaadului, În mâinile poporului De Amoniți. Fiii pe care
9 Poporul lui Amon îi are, Peste Iordan, iute-au trecut, Căci să se bată, ei au vrut, Cu Iuda, cu cei care sânt Pe al lui Beniamin pământ, Și cu feciorii cei pe care – În case – Efraim îi are. Atunci, întregul Israel, Ajuns-a strâmtorat astfel.
10 Israeliții au strigat La Domnul și au cuvântat: „Doamne, noi am păcătuit Atuncea când Te-am părăsit – Când dumnezei străini aveam Și când, lui Bal, ne închinam!”
11 Domnul a zis în acest fel, Copiilor lui Israel: „De Amoniți, de Egipteni, De Amoriți și Filisteni, Oare nu Eu v-am izbăvit?
12 Când Sidoniții v-au robit – Maon, sau Amelec apoi – Și când la Mine-ați strigat voi, Oare nu Eu v-am izbăvit?
13 Dar voi, mereu, M-ați părăsit, Ca să slujiți alți dumnezei. Acuma dar, mergeți la ei – Așa precum ați mai făcut – Căci Eu n-am să vă mai ajut.
14 Voi v-ați dorit alți dumnezei. Precum v-am spus, mergeți la ei, Ca din a voastră strâmtorare, Scăpați să fiți, de-al lor braț tare!”
15 Israeliți-au glăsuit: „Doamne, noi am păcătuit! Fă-ne acum, tot ce dorești, Dar astăzi să ne izbăvești!”
16 Toți dumnezeii ce-i aveau, I-au scos afară și cătau Ca să-I slujească Domnului. Văzând chinul poporului, Domnul s-a îndurat de el Și S-a întors la Israel.
17 Atunci, fiii acei pe care Poporul lui Amon îi are, În Galaad s-au așezat. Israeliți-au adunat, La Mițpa, toată oastea lor.
18 Apoi, mai marii din popor – Cu căpitanii cei pe care Oastea din Galaad îi are – Unii pe alții s-au privit Și-au zis: „Dar cine-i potrivit, Să-nceapă lupta – fraților – Cu neamul Amoniților? Când acel om are să vie, Vrem, căpetenie, să fie Peste locuitorii care Ținutul Galaad îi are.”