Joshua 3
1 Iosua s-a trezit în zori; Cu ai lui Israel feciori, De la Sitim, el a pornit Și la Iordan doar, s-a oprit, Unde, popas, ei au făcut, Până când noaptea a trecut.
2 Au stat trei zile-n locu-acel, Și-apoi, capii lui Israel, Prin tabără, au colindat
3 Și la popor porunci i-au dat: „Când va porni, din locul lui, Chivotul legământului Purtat de preoții Leviți, În urma lui, voi să porniți.
4 Între chivot și-ntre voi toți, Să fie două mii de coți. Mai mult, să nu v-apropiați Ci la distanță vă păstrați. El vă va arăta apoi, Drumul pe cari veți merge voi. Să îl urmați, neabătut Căci pe ăst drum, n-ați mai trecut.”
5 Iosua a vorbit apoi, Poporului: „Eu vreau ca voi, Cu toți, acum să vă sfințiți, Pentru că mâine-o să priviți Lucrările nemaivăzute Cari pentru voi vor fi făcute, De către Dumnezeu.” Apoi,
6 Și-a-ntors privirea înapoi, Spre preoții poporului: „Chivotul legământului, Să-l ridicați” – le spuse el – „Și-n urmă-ntregul Israel Să vină după voi, de-ndat’!” Preoți-atunci au ridicat Chivotul legământului. Întreg poporu-n urma lui S-a rânduit și l-a urmat.
7 Domnul, îndată, l-a chemat, Pe Iosua și i-a vorbit: „De azi, încep Eu, negreșit, Să te înalț, să vadă bine Poporul tot, că sunt cu tine, Așa precum am fost mereu, Pe lângă Moise, robul Meu.
8 La preoți, să le dai porunci Și să le spui astfel: „Atunci Când cu chivotul Domnului, La marginea Iordanului O să ajungeți, să intrați În apa lui. În ea să stați Până, porunci, o să primiți Că este voie să ieșiți.”
9 Copiilor lui Israel, Le-a mai zis Iosua, astfel: „Veniți și vă apropiați, Ca să puteți să ascultați Cuvintele lui Dumnezeu.
10 O să cunoașteți că, mereu, Domnul Cel Viu este cu noi Și că va izgoni apoi, Din fața voastră, pe Hetiți, Pe Canaaniți și pe Heviți, Tot neamul Fereziților, Precum și-al Ghirgasiților, Întreg poporul Amorit Și întreg neamul Iebusit.
11 Iată chivotul Domnului – Al Domnului pământului – În față-vă o să pornească Și în Iordan o să se-oprească. Priviți-l, căci acum va trece.
12 Bărbați, alegeți, doisprezece, Căci câte unul vreau să fie, Din fiecare seminție.
13 Când preoții au să pătrundă, Cu talpa, în a apei undă, Purtând chivotul Domnului – Al Domnului pământului – Iordanul vă va face drum, Prin albie. Veți vedea cum, Apele lui învolburate, În două, fi-vor despicate, Iar apele de sus vor sta, Grămadă, și vor aștepta.”
14 Poporu-ndată a ieșit, Din corturi și s-a pregătit Să treacă prin Iordan. Atunci – Cum Iosua a dat porunci – Preoți-n frunte au pornit. Poporu-n urmă a venit Și-astfel, chivotul, l-au urmat.
15 Când preoții și-au înmuiat Talpa, în apele aflate, Pe lângă maluri, revărsate – La seceriș, râul Iordan Se varsă-n fiecare an –
16 Apele care au venit De sus, pe dată s-au oprit. Grămadă-apoi, s-au înălțat Și-ncremenite ele-au stat, Aflându-se la depărtare Față de o cetate care, „Adam”, atunci era chemată, Fiind lângă Țartan, aflată; Iar apele care erau În jos și care se scurgeau Udând mereu acea câmpie – Care, așa precum se știe De către toți – este chemată Ca fiind drept „marea Sărată”, S-au scurs de tot, de s-a uscat Albia-n care s-au aflat. Astfel, prin albia uscată, Poporul a trecut îndată, Punându-și corturile lui, În fața Ierihonului.
17 Toți preoții care-au cărat Chivotul Domnului, au stat În mijlocul Iordanului, Ca pe uscat. Poporului, I s-a permis în acest fel, Să treacă peste râu-acel.