Bible

Create

Inspiring Presentations Without Hassle

Try Risen Media.io Today!

Click Here

John 12

:
Romanian - BIV2014
1 Doar șase zile-i despărțea, De Paști, când, în Betania, La Lazăr cel ce-a fost trezit, Din moarte Domnul a venit.
2 În casă, cina-L aștepta; Cu El, Lazăr la masă sta, Iar Marta Îi slujea. Maria
3 A părăsit bucătăria, Lăsând, pe Marta, tot; s-a dus Și mir de nard, scump, a adus. Cu litru-acel de mir curat, Ea, pe picioare, L-a spălat, Pe Domnul. Casa s-a umplut, De un miros, foarte plăcut, De mir. Maria s-a plecat Și, cu al ei păr, I-a uscat Picioarele. Când a văzut,
4 Gestul pe care l-a făcut Femeia, Iuda, cel numit Iscarioteanul cel menit Să-L vândă al lui Simon fiu, Zise, îndată, grijuliu:
5 „Oare de ce, nu s-a putut, Ca mirul se fi vândut Măcar cu trei sute de lei Și-apoi, dăm banii acei, Săracilor?” El a vorbit
6 Așa, nu s-ar fi gândit La cei săraci, dar el ținea Punga și, tot ce se punea În ea, în mâna-i a intrat.
7 Domnul Iisus a cuvântat: „Lăsați-o dar, fiindcă ea, Pentru îngropăciunea Mea, Mirul acesta, l-a ținut.
8 Pe cei săraci, voi i-ați avut Mereu alături și-i aveți. Pe Mine, însă, nu puteți Cu voi, mereu, a avea.”
9 este în Betania Iisus, aflară mulți Iudei. În număr mare, au mers ei, Acolo, nu doar pentru El, Ci pentru Lazăr mai mult cel Care, din morți, a înviat.
10 Când marii preoți au aflat De Lazăr, au și hotărât și el trebuie-omorât,
11 Pentru că, din a lui pricină, La ei, mulți n-au mai vrut vină, Ci cu mai mult drag ei s-au dus, Sfârșind a crede în Iisus.
12 A doua zi, o gloată care Era la praznicul cel mare, Când auzit-a Iisus, Către Ierusalim, S-a dus,
13 A luat ramuri de finic Și-a alergat mare și mic, Tânăr, bătrân vrând fiecare, Să-I iasă în întâmpinare. „Osana! Binecuvântat E-al lui Israel Împărat!” Strigau toți, la vederea Lui. „Cel ce-n Numele Domnului, Acuma, ni s-a arătat, fie binecuvântat!”
14 Un măgăruș, găsi Iisus, Și-a-ncălecat, precum s-a spus:
15 „Fiica Sionului n-ai teamă, Când Împăratul tău te cheamă. Pe-al măgăriței mânz, la tine, Călare El acuma, vine.”
16 Discipolii n-au priceput Acestea, de la început, Dar după ce-a fost proslăvit Iisus, cu toți și-au amintit Că, despre El, toate-au fost scrise Și de fapt se-nfăptuise Totul, precum s-a prorocit.
17 Acei care L-au însoțit Când, din mormânt, El l-a chemat, Pe Lazăr și l-a înviat, Mărturiseau, acum, de El.
18 Cu-atât mai mult, norodu-acel Ieși-n a Lui întâmpinare, Cuprins de o uimire mare.
19 Văzând acestea, între ei, Vorbiră câțiva Farisei. „N-aveți câștig, de nici un fel, Căci lumea merge după El.”
20 Acolo-au fost niște Greci care, La praznicul acela mare, Ce la Ierusalim se ține, Obișnuiau se închine.
21 De Filip cel ce se trăgea Din Betsaida-n Galileea Grecii acei se-apropiară Și, cu căldură, îl rugară: „Doamne, am vrea, ca pe Iisus,
22 Îl vedem.” Filip s-a dus, Ca vorbească, cu Andrei; S-au sfătuit, iar apoi, ei Au mers să-I spună, lui Iisus.
23 Acesta, drept răspuns, a spus: „Iată ceasul a sosit, Când Fiul fi-va proslăvit.
24 Aflați căci, cu adevărat, Grăuntele de grâu picat, În brazdă, de nu va pieri, Singur va fi; de va muri, Roadă bogată, dobândește.
25 Cel care, viața, își iubește, O și-o piardă; dar cel care Viața-și urăște-n lume, are S-o capete, căci va să-i fie, Viața, dată, pe veșnicie.
26 Acum, mai spun ceva: Dacă-Mi slujește cineva, urmeze! Unde-s Eu, Va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, De Tatăl Meu, cinstit fi-va.
27 E tulburat sufletul Meu. Și-acuma, ce voi zice Eu?… Tată al Meu, izbăvește De ceasul ce se pregătește?… Dar pentru-acest ceas, am venit, Pentru-acest ceas, M-am pregătit!
28 Să-Ți proslăvești, Numele, Tată!” Din cer, s-a auzit, pe dată, Un glas ce-a zis: „L-am proslăvit Și-L proslăvesc, necontenit!”
29 Norodul care auzise, Glasul din cer, un tunet, zise auzit-a. Mulți spuneau Și, cu părerea, își dădeau, Cum „Acel, care-a vorbit, E-un înger, din văzduh venit.”
30 Iisus a zis: „Glasul acel, Nu Mie Mi-a vorbit, ci el Vorbit-a pentru voi. Căci iată:
31 Acuma, este judecată Lumea, și-afară este dat Stăpânul ei. Când, înălțat,
32 De pe pământ, am fiu Eu, Oameni, am atrag, mereu.”
33 Le-a spus dar, de ce fel de moarte, Va urma El aibă parte.
34 Norodu-atuncea I-a vorbit: „Din Lege, noi am auzit, Cum Hristos rămâne-n veci, Și-i drept ce scrie-n Lege. Deci, Atuncea, cum de-ai arătat Fiul trebuie-nălțat” Cine-I dar Fiul omului?”
35 Iisus a zis, la rândul Lui: „Puțină vreme-aveți lumină. Umblați în ea, ca nu vină Bezna, cuprindă-apoi; Dacă, în beznă, umblați voi, Nu știți încotro vă-ndreptați.
36 Deci, în lumină umblați, Atât cât, încă, o aveți, De fii, luminii, să-i fiți, vreți.” După ce-a dat acest răspuns, Iisus, de gloată, S-a ascuns.
37 Măcar semne a făcut, Printre Iudei, ei n-au crezut, Nici chiar atuncea, în Iisus,
38 Spre-a se-mplini tot ce a spus Isaia-n prorocia lui: „Doamne, nu-i pasă nimănui, De tot ce-am zis, căci cine, oare, Vorbirii noastre-a dat crezare? Și cui i s-a descoperit Puterea de nebănuit A brațului lui Dumnezeu?”
39 De-aceea, lor le venea greu A crede, ceea ce-au văzut Și-au auzit ei n-au putut, Căci, prin Isaia, s-a vorbit:
40 „Sunt orbi, inima le-a-mpietrit, Ca ochii lor nu mai vadă, nu-nțeleagă, nu creadă, nu se-ntoarcă înapoi La Domnul să-i vindec apoi.”
41 Isaia, astfel, a vorbit, În clipa-n care a privit, La slava Lui. Totuși, erau
42 Și mulți fruntași care credeau În El, însă, de Farisei, Teamă purtau; de-aceea, ei, Pe față, nu-L mărturiseau. Afară a fi dați, riscau Din sinagogi, de-ar fi vorbit,
43 De El. Ei, însă, au iubit Mai mult doar slava omului, Decât pe cea a Domnului.
44 Iisus strigă, atunci: „Oricine E-acela care crede-n Mine, Nu crede-n Mine, ci v-am zis: Crede în Cel ce M-a trimis!
45 Cel care M-a văzut și crede, Pe Cel ce M-a trimis, Îl vede!
46 Eu am venit fiu lumină, În lumea cea de beznă plină, Ca toți cei cari au creadă, În întuneric, nu șadă.
47 Dacă-Mi aude cineva, Cuvintele și, de cumva, Nu le păzește, tuturor, spun nu-s judecător. În lume, Eu nu am venit Ca o judec; am sosit, Ca lumea, o mântuiesc.
48 Pe cei ce nesocotesc Și nu primesc cuvântul Meu, Nu am îi osândesc Eu, Căci, o facă, este cine: Cuvântul, Cel vestit de Mine, Acela se va dovedi Că-i Cel care-i va osândi, Când va fi ziua de apoi.
49 Aminte dar, luați voi, Că, de la Mine, nu v-am zis Nimic, ci Cel ce M-a trimis Al Meu Tată Mi-a poruncit spun tot ce-am auzit.
50 Poruncile Tatălui Meu Sunt viață veșnică; iar Eu, La voi, în lume, le-am adus, Așa cum Tatăl Mi Le-a spus.”