Jeremiah 41
1 În luna-a șaptea, Ismael, Cu zece oameni după el, A mers pân’ la Ghedalia. Fecior al lui Netania Și Elișama fost-a el. Știut este că Ismael Partea făcea, cu vița lui, Din neamul împăratului. La Mițpa sta Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – Atunci când merse Ismael, Cu zece oameni, pân’ la el. Cu toți, la masă, au șezut Și au mâncat și au băut.
2 Cu oamenii ce îi avea, Feciorul lui Netania, Când de la masă s-au sculat, Cu sabia s-a aruncat Asupra lui Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea Și pe Șafan. În acest fel, Ucis a fost, de Ismael, Cel ce-a fost pus drept dregător Peste-al Iudeilor popor, De către marele-mpărat La Babilon înscăunat.
3 El l-a ucis pe dregător, Cu tot al său întreg popor În care se aflau Iudei Și-o bună parte de Haldei Cari oameni de război erau Și cari la Mițpa se aflau.
4 A doua zi, când nimenea Încă nimica nu știa Că Ismael – cu-ai săi – venise Și pe Ghedalia-l ucise,
5 Optzeci de oameni au venit, Care cu daruri s-au suit, La Casa Domnului. Erau Oameni cari, din Sihem, veneau, Din Silo și de-asemenea Veneau și din Samaria. Ei aveau bărbile tăiate Și purtau straie sfâșiate. Pe piele, tăieturi, aveau, Pe care ei și le făceau. Oameni-aceștia, fiecare, Aduceau daruri de mâncare Și cu tămâie, Domnului, Spre-a le-nchina în fața Lui.
6 Al lui Netania fiu – cel Ce se chemase Ismael – Plângând, în cale, le-a ieșit, Din Mițpa, și-astfel le-a vorbit: „Veniți pân’ la Ghedalia Care, pe-Achim, tată-l avea!”
7 Oamenii mers-au după el, Iar în cetate, Iemael – Acela care se vădea, Feciorul lui Netania – Îndată i-a înjunghiat, De ai săi oameni ajutat Și-apoi, în groapă, i-a zvârlit.
8 Doar zece oameni s-au găsit, Care văzând acest măcel, Îi ziseră lui Ismael: „Nu ne ucide, căci putem Să-ți dăm merinde. Le avem Ascunse-n câmp. Sunt puse bine. Le vom aduce dar, la tine, Dacă ne cruți, căci cu plăcere, Îți dăm grâu, orz, ulei și miere!” Seamă luat-a le ce-au zis Și-atunci, el nu i-a mai ucis.
9 Groapa în care Ismael I-a pus pe cei uciși de el – Afară de Ghedalia – Fusese groapa ce-o avea Asa, cari fost-a împărat, În Iuda. Groapa s-a săpat, Pentru că Asa dovedea Că de Baeșa se temea, Adică se temea de cel Ce-mpărățise-n Israel. Groapa aceea era mare Și s-a umplut cu cei pe care Îi omorâse Ismael, Al lui Netania fiu. El,
10 Din Mițpa, a luat apoi, Și numeroși prinși de război. Printre aceștia s-au aflat Și fiicele de împărat, Alăturea de tot poporul Care era cu dregătorul Ghedalia, acela care, Părinte, pe Achim, îl are. Acest popor l-a căpătat Ghedalia, când i l-a dat Nebuzardan, conducător Al cetelor străjerilor. Cu toți ai săi prinși de război. Spre Amoniți plecă – apoi – Feciorul lui Netania Cari, Ismael, drept nume-avea.
11 Dar Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are – Precum și toți aceia cari Peste oșteni erau mai mari, De veste-au prins și au știut De răul ce a fost făcut De fiul lui Netania Cari, Ismael, drept nume-avea.
12 La drum, îndată, au pornit, Cu oștile, și l-au găsit Pe fiul lui Netania – Cari, Ismael, drept nume-avea – La apa Gabaonului.
13 Poporu-aflat în jurul lui S-a bucurat când a văzut Că Iohanan a apărut.
14 Acel poporul ce-a fost luat Din Mițpa, grabnic l-a lăsat Pe Ismael și a fugit Cu Iohanan de s-a unit.
15 Dar Ismael – cari se vădea Feciorul lui Netania – Cu alți opt oameni, a fugit De Iohanan și-a reușit, La Amoniți, loc să găsească, În care să se-adăpostească.
16 În urmă, Iohanan – cel care, Pe Careah, părinte-l are – Cu căpitanii lui – cei cari Peste oșteni erau mai mari – Au strâns întreg poporu-acel Ce-a fost răpit de Ismael – De fiul lui Netania – Atunci când, pe Ghedalia, L-a omorât și, înapoi, Cu toți plecară, mai apoi. Printre cei strânși se mai găseau Oameni cari de război erau, Femei, copii și slujitori, Precum și fameni-dregători. Din Gabaon, ei i-au luat Și au pornit la drum, de-ndat’.
17 Apoi, cu toți au poposit La „hanul lui Chimham” numit, Chiar lângă Betleem aflat. De-acolo-n urmă, au plecat Spre al Egiptului ținut,
18 Pentru că-n acest fel au vrut, Departe, a se ține ei, De neamurile de Haldei, Temându-se de ce urmare Putea avea fapta pe care O săvârșise Ismael – Al lui Netania – când el Ucise pe Ghedalia – Cari, pe Achim, tată-l avea – Care pus fost-a dregător, Peste-al Iudeilor popor, Tocmai de către cel aflat În Babilon, ca împărat.