1Toți căpitani-aceia cari Peste popor erau mai mari, Cu Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are – Cu cel chemat Iezania – Care, părinte, îl avea Pe Hosea – iar pe lângă ei, Întreg poporul de Iudei,
2La Ieremia-au alergat Și-n acest fel au cuvântat: „Bine primită, vrem să fie Ruga ce ți-o aducem ție! Venim să te rugăm, apoi, Să mijlocești tu, pentru noi, La al tău Domn și Dumnezeu, Pentru că știi cât ni-e de greu. Mulți fost-am, dar în acest ceas, Puțini – vezi bine – am rămas.
3Binevoiască Dumnezeu – Cel care îți e Domn, mereu – Ca să ne sprijine acum, Spunându-ne pe care drum Va trebui să apucăm Și încotro să ne-ndreptăm. De-aceea, sprijin I-am cerut, Căci vrem să știm ce-i de făcut!”
4Cuvântul, ei și-au încheiat, Iar Ieremia-a cuvântat: „Am auzit! De-aceea, eu Mă voi ruga lui Dumnezeu Și am să-I fac de cunoscut Ceea ce voi, azi, mi-ați cerut. Apoi, în față vă voi pune, Ceea ce Domnul îmi va spune!”
5Atuncea, ei au cuvântat: „Domnul, martor adevărat Și credincios, voim să fie, În contra noastră, pe vecie, Dacă nu o să facem noi, Tot ce va spune Domnu-apoi!
6Dacă e bine sau e rău, Vom asculta de glasul Său, Pentru că noi, cu toții știm Că fericiți putem să fim, Doar dacă ascultăm mereu, De-al nostru Domn și Dumnezeu!”
7După aceea, s-a văzut Că zece zile au trecut, Până când a venit solia Lui Dumnezeu, la Ieremia.
8Când Ieremia a aflat Ce a spus Domnul, i-a chemat Pe Iohanan – acela care, Pe Careah, părinte-l are – Pe căpeteniile cari Peste popor erau mai mari Și pe acel întreg popor Ce-i însoțea. În fața lor,
9În felu-acesta, el vorbise: „Iată cuvintele trimise De către Domnul – de Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – La care m-ați trimis a-I pune ‘Nainte-a voastră rugăciune:
10„În țară, de veți rămânea, Vă fac să propășiți în ea, Pentru că nu vă nimicesc, Ci dimpotrivă, vă sădesc. Nu am să vă mai smulg apoi, Căci rău îmi pare, pentru voi Și pentru tot răul făcut, De care parte ați avut!
11Să n-aveți teamă de cel care, În Babilon, este mai mare, Pentru că Eu vă însoțesc. Eu sunt cel cari vă izbăvesc Din mâna împăratului Din fruntea Babilonului.
12Am să-i insuflu milă-apoi, Iar el se va-ndura de voi Și-o să vă lase să trăiți În țara voastră, liniștiți. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit!”
13Dacă nu ascultați mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu Și dacă ziceți: „Noi nu vrem, În țară, să mai rămânem,
14Căci ne dorim să mergem iară, Să stăm la Egipteni în țară, Ca să nu mai vedem război, Să n-auzim trâmbițe-apoi Și s-avem pâine, ne-ncetat!”,
15Atunci află ce-a cuvântat Domnul, tu rămășiță care Casa lui Iuda o mai are! Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Dacă veți căuta, Către Egipt a vă-ndrepta, Dacă – pentru un timp – voiți, Acolo ca să locuiți,
16Vă va ajunge sabia Și-asemenea și foametea, De care – precum e știut – Mereu, voi teamă ați avut. Deci de urgiile acele Nu veți scăpa, pentru că ele, Acolo, au să vă lovească Și au ca să vă nimicească.
17Toți cei care vor fi voit Către Egipt a fi fugit, Pentru un timp să locuiască, Pe-aceia au să-i nimicească, În locu-acela, sabia, Cu ciuma și cu foametea. Nenorociri le voi trimite Și-i voi lovi pe negândite. În felu-acesta, nimenea, Scăpare, nu va mai avea!”
18Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel, În acest fel a cuvântat: „Așa după cum s-a vărsat Nestăvilita Mea mânie Și cu aprinsa Mea urgie Peste cei care se vădeau Că la Ierusalim ședeau, Așa vă vor lovi apoi Toate acestea, și pe voi, Dacă-n Egipt o să fugiți, Pentru un timp să locuiți. Acolo, vă voi face-apoi, O pricină s-ajungeți voi, De-afurisenie și ocară, De groază și blestem în țară, Iar acest loc n-o să puteți, Nicicând, în urmă, să-l vedeți!”
19Vouă, cari sunteți rămășiță Ieșiți din a lui Iuda viță, Domnul vă zice: „Nu plecați Din acest loc! Nu vă mutați În țara Egiptenilor! Lucrul acesta, tuturor, Nu vă va fi îngăduit, Căci astăzi, el vă e oprit!”
20Vă spun dar: seama să luați Ca singuri să nu vă-nșelați, Dacă pe mine m-ați trimis La Domnul și astfel mi-ați zis: „Venim să te rugăm, apoi, Să mijlocești tu, pentru noi, La al nost’ Domn și Dumnezeu, Acum, în ceasu-acesta greu. Ceea ce trebuie făcut, Tu să ne faci de cunoscut! Ne spune voia Domnului Și-o să-mplinim porunca Lui! Vom împlini dar, a Sa vrerea, Făcând tot ceea ce ne cere!”
21Eu v-am spus azi, ce-a cuvântat Domnul, dar nu m-ați ascultat Și nici să faceți, nu ați vrut, Așa precum El v-a cerut.
22De-aceea, să știți bine voi, Că toți o să pieriți apoi. Vă va ajunge sabia, Cu ciuma și cu foametea, În țara-n care vă doriți Să mergeți, ca să locuiți!”