1Iată cuvântul cel de sus – Cuvântul care a fost spus Lui Ieremia – despre cei Care se dovedeau Iudei, Tocmai în anu-al patrulea Al fiului lui Iosia Cari Ioiachim era chemat Și era-n Iuda împărat. Anul acel a mai fost dar, Anul când Nebucadențar Ajunse-a fi încoronat, La Babilon, drept împărat. Anul acel avea să fie Întâiul său an de domnie.
2Cuvântul care a venit, Iudeilor le-a fost vestit. Celor ce-n țară se aflau Sau la Ierusalim erau, Li se-adresase Ieremia. El și-a-nceput, astfel, solia:
3„Din anu-al treisprezecelea, De când fusese Iosia – Al lui Amon fiu – împărat, Peste Iudei încoronat Și pân’ acuma, negreșit, Ani două’șitrei s-au împlinit, De când Cuvântul Domnului Mi-a tot vorbit, din partea Lui. De-atunci, vorbitu-v-am și eu, Dar n-ați ascultat glasul meu.
4Domnul Și-a scos, de dimineață, Prorocii, în a voastră față. Voi, însă, nu i-ați ascultat,
5Deși mereu, v-au îndemnat: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău, pe cari îl are! Să lepădați faptele-acele Ce se arată a fi rele! Opriți-vă și veți putea, Stăpâni în țară-a rămânea!
6Nu căutați alți dumnezei, Ca să vă închinați la ei, Slujindu-le! Nu căutați, Pe Mine să Mă mâniați Prin lucrul vostru, dacă vreți, Parte de rău, să nu aveți!”
7Voi, însă, nu M-ați ascultat Și-n acest fel, M-ați mâniat, Prin tot ceea ce am văzut Că mâna voastră a făcut. Ce-ați săvârșit, vă dau de știre, Vă este spre nenorocire!”
8De-aceea, Domnul oștilor A zis așa, către popor: „Pentru că voi, neîncetat, Cuvântul nu Mi-ați ascultat,
9Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.
10Nu va mai fi vreo bucurie, Nici chiote de veselie. Nu va mai fi, în orice casă, Cântec de mire și mireasă. De-asemenea, va fi oprit – Atunci – al morii huruit, Iar întunericul va-nvinge, Căci raza lămpii se va stinge.
11Paragină și o pustie, Țara ajunge-va să fie, Iar neamurile-n ea aflate, În Babilon vor fi mutate Șapte decenii împlinite, Și-acolo fi-vor înrobite.
12Dar după ce vor fi-mpliniți Cei șaptezeci de ani, să știți Că Eu, pe cel care-i pe tron, Drept împărat în Babilon, Am să îl pedepsesc. La fel, Se va-ntâmpla cu neamu-acel Care acolo e aflat. Pe toți îi pedepsesc de-ndat’, Pentru nelegiuirea lor. Apoi, țara Haldeilor, O voi preface în ruină.
13Asupra țării o să vină Toate pe câte Eu le-am zis Și tot ceea ce este scris În cărțile lui Ieremia, Așa precum a fost solia Pe care el v-a-mpărtășit-o, Când, de la Mine, a primit-o. Tot ceea ce v-a fost vestit, Despre popoare, împlinit La literă are să fie, În vremea care o să vie.
14Neamuri puternice și mari, Precum și alți împărați tari, Le vor supune și pe ele, Atunci, în timpurile-acele, Căci după cum ele-au lucrat, Răsplată, Eu le voi fi dat.”
15Iată cum a vorbit Acel Care e Domn în Israel Și Dumnezeul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are: „Acest potir care e plin Cu al mâniei Mele vin, Să-l iei acum, din mâna Mea Și să îl dai, apoi, să-l bea Acelor neamuri anumite, La care Eu te voi trimite.
16Vor bea și-au să se amețească. Nebuni au să se dovedească, Atuncea când ei vor vedea, În al lor mijloc, sabia Ce-am s-o trimit să îi lovească Și astfel să îi pedepsească!”
17Grabnic – atunci – eu am luat Potirul care s-a aflat În mâna Domnului. M-am dus, Așa după cum El mi-a spus, Ca să îl dau neamurilor, La care Domnul oștilor, Cu cale, a găsit să-l dea, Ca din mânia Lui, să bea.
18Pân’ la Ierusalim m-am dus Și-am străbătut – cum mi s-a spus – Cetățile nenumărate Care în Iuda sunt aflate. În fața împăraților Și-a căpeteniilor lor, Am fost apoi, și le-am vestit Ceea ce mi s-a poruncit. Le-am spus că-n vremea ce-o să vină, Se vor preface în ruină Cetățile nenumărate Care în Iuda sunt aflate. Vor fi ruine, negreșit, Bune doar de batjocorit Și de blestem. Toate aceste Se vor petrece fără veste Și până azi va fi văzut Ceea ce se va fi făcut.
19Apoi, m-am dus la Faraon Cari în Egipt era, pe tron; M-am dus la căpitanii lui Și la slujbașii tronului Și la poporul cel pe care Țara Egiptului îl are.
20M-am dus apoi – de-asemenea – Și-am străbătut Arabia, De la cel care-a fost aflat În țara Ut, drept împărat, La împărații cei pe care Neamul de Filisteni îi are, La cel ce-n Gaza stăpânea, La cel care împărățea Asupra Ascalonului, Precum și a Ecronului, Până la cei care, de viță, Sunt din Asdod, drept rămășiță.
21Eu am mai fost la Edomiți Și-asemenea la Moabiți. Fost-am la neamu-acela care, Părinte, pe Amon, îl are.
22La împărații Tirului, Precum și ai Sidonului, La cei ce fost-au împărați Peste ostroave-ncoronați – Peste acele-ostroave care Se află dincolo de mare – De-asemenea am colindat.
23Pe la Dedan, am mai umblat, Apoi la Buz și la Temei, Unde vorbit-am cu acei Cari își rad colțul bărbilor.
24Vorbit-am împăraților Arabiei. Le-am mai vorbit Arabilor ce s-au vădit Că în pustie locuiesc.
25A trebuit să le vorbesc Și împăraților Zimrei, Elamului și Mediei.
26Le-am mai vorbit celor aflați În miazănoapte împărați, Atât celor din depărtare Și-asemenea și celor care În fruntea țărilor erau Și cari aproape se aflau. Am fost la toți cei care sânt Drept împărați pe-acest pământ, Precum și la acela care Fusese, în Șeșac, mai mare.
27‘Nainte de a fi pornit La drum, Domnul mi-a poruncit: „Le spune, împăraților: „Iată că Domnul oștilor – Ce-i Dumnezeu în Israel – A glăsuit în acest fel: „Beți și-mbătați-vă! Vărsați, Cădeți și nu vă ridicați Și-ncremeniți când veți vedea În al vost’ mijloc, sabia Pe care o trimit apoi, Să năvălească peste voi!”
28„Dacă nu vor voi să ia Potirul, ca din el să bea, Le spune împăraților: „Iată, Domnul oștirilor A zis să beți potirul Său:
29„Beți, căci văzut-am ce mult rău Se face în cetatea-n care Este chemat, fără-ncetare, Numele Meu! Credeți că voi, Nepedepsiți scăpați apoi? Nu veți scăpa nepedepsiți! Nu veți scăpa! Așa să știți! Căci voi trimite sabia, Asupră-vă. Ea va cădea Asupra celor care sânt Locuitori pe-acest pământ. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul oștirii a vorbit!”
30„Ia seama, când ai să vorbești, În acest fel să prorocești: „Domnul, din ceruri, va porni Și din înalturi, va răcni. Din sfântul Său Locaș, El are Să facă să răsune tare Glasu-I puternic. Va porni Și împotrivă va răcni La locul locuinței Lui. Precum e strigătul celui Ce calcă-n teasc, va fi acel Strigăt al Domnului, căci el Se-ndreaptă către cei ce sânt Locuitori pe-acest pământ.
31La marginea pământului, Are-a ajunge glasul Lui, Căci neamurile-n lume-aflate, Atunci, de El vor fi certate. Când ziua ‘ceea se arată, Domnul va face judecată Făpturilor de pe pământ. Atuncea, cei care răi sânt, Vor cădea pradă sabiei, Trecând prin ascuțișul ei.”
32Așa le spune, tuturor, Cel care-i Domn al oștilor: „Iată că o nenorocire Se va abate peste fire Și va lovi, necruțător – Atunci – popor după popor. Iată că o furtună mare, Din margini de pământ, apare.
33Aceia care au să cadă Sabiei Domnului drept pradă, Atât de mulți în număr sânt, Încât acest întreg pământ, De ei, va fi acoperit. Nu va fi vreme de jelit Și nici nu vor fi adunați Spre a fi duși și îngropați, Ci vor ajunge ca apoi Să fie, pe pământ, gunoi.
34Strigați și gemeți voi, păstori! Ai turmei povățuitori, Jos, la pământ, vă prăvăliți Și în cenușă vă-nveliți! Venit-au zilele în care Nu mai aveți nici o cruțare. Iertare, nu mai căpătați Acum, ci fi-veți judecați. Căci astăzi, am să vă zdrobesc Și la pământ vă prăbușesc, Asemenea unui vas care, Cândva, fusese la preț mare.
35Nu mai e loc de-adăpostit Pentru cei care s-au vădit A fi ai turmelor păstori! Nici pentru povățuitori Nu se mai află vreo cărare Sau vreo portiță de scăpare!
36Se-aude strigăt de păstor Precum și geamătul celor Cari turma o povățuiesc, Pentru că ochii lor zăresc Cum Dumnezeu le pustiește Pășunea și le nimicește
37Coliba lor cea liniștită Unde-și duceau viața tihnită. Toate cad pradă focului Mâniei mari, a Domnului.
38Locașul, El Și-a părăsit – Precum un pui de leu, ieșit Din vizuină – și-a plecat Să bată țara-n lung și-n lat. Nimicitorul o să vie, Iar sub aprins lui urgie, Va spulbera vremea de pace Și un pustiu, din țară, face.”