Jeremiah 21
1 Cuvântul spus de Ieremia, Când împăratul Zedechia Trimis-a pe Pașhur – cel care După-al său neam, părinți îi are Pe Malchia, Țefania, Precum și pe Maaseia. Cuvintele prorocului Erau din partea Domnului. Preot, Pașhur se dovedise, Iar împăratul îl trimise Pân’ la prorocul Domnului, Voind să afle planul Lui.
2 „Să-ntrebi”– zise Pașhur apoi – „Pe Domnul nostru, pentru noi, Căci Nebucadențar – cel care, În Babilon e cel mai mare – Cu oaste mare, a pornit Și-n contra noastră a venit. Poate că Dumnezeu va face, Iar, o minune, s-avem pace, Căci îl va-ndepărta apoi, Cu toată oastea, de la noi.”
3 Atuncea, zise Ieremia: „Spune-i așa, lui Zedechia:
4 „Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Iată că Eu voi strânge-apoi, Armele voastre de război, Cu care sunteți înarmați Atuncea când voi vă luptați Afară din astă cetate, În contra oștii adunate De cel ce este-ncoronat, În Babilon ca împărat, Și împotriva oștilor Ce sunt ale Haldeilor. Am să vă strâng armele toate, Aici, în mijloc, în cetate.
5 Apoi, Eu Însumi voi lupta Și împotrivă vă voi sta, Cu mână-ntinsă, cu braț tare, Cu foarte multă supărare Și veți simți a Mea mânie Precum și marea Mea urgie.
6 Am să-i lovesc pe cei pe care, Locuitori, cetatea-i are, Cu ciumă. Om și dobitoc, Atuncea, vor pieri, pe loc.
7 Pe Zedechia – cel aflat, În Iuda, pus ca împărat – Pe slugile-mpăratului Și pe întreg poporul lui – Care de ciumă au scăpat, De sabie și n-au picat Uciși de foame și nevoi, Am să îi las s-ajungă-apoi, Pe mâinile celui aflat În Babilon, drept împărat. Acolo, Nebucadențar O să îi prigonească iar. Cu sabia o să-i omoare Și nu vor mai avea scăpare.
8 Mai spune-i dar, poporului: „Iată cuvântul Domnului: „A vieții cale-i așezată În fața voastră. Totodată, Și calea morții o aveți Pusă-nainte. Deci, puteți Ca să alegeți, cum veți vrea.
9 Aceia cari vor rămânea Să stea-n cetate mai departe, De moarte au să aibă parte. Îi va ucide sabia Sau ciuma și cu foametea. Cei care pleacă, bunăoară, La oștile ce vă-nconjoară – Cari sunt ale Haldeilor – Și au să se predeie lor, În gheara morții n-au să cadă, Căci ei vor dobândi, drept pradă, Chiar viața, căci în ăst fel, iată, Aceasta le va fi cruțată.
10 Privirile-Mi sunt îndreptate, Acuma, spre astă cetate, Pentru că-n vremea care vine, Voiesc să îi fac rău, nu bine. Am să o dau celui aflat, În Babilon, ca împărat, Iar el are să pună foc Cetății și acestui loc.”
11 Mai spune casei celui care Este, în Iuda, cel mai mare:
12 „Casă-a lui David! Domnul Sfânt Îți spune-acum, acest cuvânt: „Dreptate, faceți – de îndat’ – Din zorii zilei, ne-ncetat! Scăpați-l pe cel asuprit, De cel care l-a prigonit, Ca nu cumva, altfel, să vie Asupră-vă a Mea mânie, Să se aprindă ca un foc Și-apoi să spulbere ăst loc, Din pricina răului care Îl săvârșiți, fără-ncetare!
13 Cetate așezată-n vale, Pe stâncile câmpiei tale! Mare necaz am Eu, pe tine Și pe acei care zic: „Cine, Asupră-ne, va tăbărî Și-n contră-ne va pogorî? Cine-n a noastră locuință, Să intre, va avea putință?”
14 Așa după cum am văzut Că este rodul cel făcut De ale voastre fapte, iată Că vă voi pedepsi de-ndată. Pădurilor din acest loc, Degrabă, le voi pune foc Și tot ce e-mprejur aflat, De flacără va fi mâncat.”