1„De dragostea Sionului Și a Ierusalimului Nu tac și nu voi înceta Până nu se va arăta, În urmă, mântuirea lui, Ca și lumina soarelui, Iar izbăvirea-l va cuprinde Ca o făclie ce se-aprinde.
2Popoarele se vor uita Să vadă mântuirea ta, Iar împărații au să vină Să vadă slava ta divină. Un nume nou ți se va pune, Cum gura Domnului va spune.
3În mâna Domnului, cea tare, Vei fi cunună lucitoare. Tu ai să fii o-mpletitură, O-mpărătească legătură, În mâna celui cari, mereu, E al tău Domn și Dumnezeu.
4Atunci nu vei mai fi numită, Ca mai ‘nainte, „Părăsită”, Și nici pământul n-o să-ți fie Privit precum e o pustie. Te vor numi „Plăcerea Mea Se află, tot mereu, în ea”. „Beula”, tu vei fi chemată Ceea ce-nseamnă „Măritată”.
5Așa după cum se unește – Atunci când se căsătorește – Un om și o femeie, iată, La fel se va-ntâmpla odată, Când toți ai tăi fii vor veni, Cu tine spre a se uni. Așa cum mirele era – Așa precum se bucura De-a lui mireasă – Dumnezeu O să Se bucure, mereu, De tine. Plin de veselie, Atuncea, El are să fie.”
6„Ierusalime, am adus Niște străjeri și-apoi i-am pus Pe ale tale ziduri stând, Pentru a nu tăcea, nicicând. De-a lungul zilei, n-au să tacă Și nici când noapte-o să se facă. Să nu vă odihniți, defel, Voi care-I amintiți de el, Lui Dumnezeu. Nu încetați,
7Nici un răgaz să nu Îi dați Până când nu o să lucreze Și nu are ca să așeze, Din nou, Ierusalimul sfânt, Drept laudă pentru pământ!
8Pe dreapta Lui, Domnu-a jurat Și-n acest fel a cuvântat: „Grâul, de pe al tău ogor, Nu-l voi mai da vrăjmașilor Și nici străinii n-au să vie Ca să bea vin, din a ta vie, Vin pentru care te-ai trudit Și pentru care-ai ostenit.
9Cei care strâng grâul acel, Aceia vor mânca din el Și laudă lui Dumnezeu, Au să-I aducă, tot mereu. Cei ce fac vin, de-asemenea, Vor fi acei cari îl vor bea, În curțile cele pe care Locașul Meu cel sfânt le are.”
10Treceți pe porți! Un drum croiți Și-o cale să îi pregătiți Poporului! S-o curățați De pietre și să ridicați Un steag anume pus, sub soare, Să fluture peste popoare!
11Iată ceea ce a vestit Domnul, atunci când a vorbit S-audă tot pământul Lui: „Spuneți fiicei Sionului: „Iată, al tău Mântuitor Vine purtat pe-aripi de nor. Iată, cu El se află plata Și-n fața Lui merge răsplata.
12Atuncea, ei vor fi chemați „Popor sfânt și Răscumpărați Ai Domnului”; ție-ți vor pune Un nume nou și îți vor spune Că ești „Cetatea căutată, Nepărăsită niciodată”.”