1Domnul, din nou, a cuvântat Și-a poruncit: „Pleacă de-ndat’, Și cată o femeie care Vei ști că un ibovnic are Și că-i prea curvă! S-o găsești, Căci trebuie să o iubești, Precum fii lui Israel, De Domnul sunt iubiți la fel, Atunci când s-au îndepărtat Și-alți dumnezei au căutat, Căci turtele le sunt plăcute Cari cu stafide sunt umplute!”
2Atunci, în grabă am plecat Și-o curvă eu am cumpărat. Sicli de-argint, eu am plătit Cari cincisprezece s-au vădit. Și un omer de orz i-am dat Și tot din orz am mai luat Și un letec, de le-am dat ei.
3Eu zis-am, acelei femei: „Rămâi cu mine, căci aș vrea Să fii, de-acum, numai a mea. Cată dar, să nu mai curvești Și alt bărbat să nu iubești. Atunci, are să-ți meargă bine Căci eu, la fel, voi fi cu tine!”
4„Iată, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are, Vor sta, mult timp, fără-mpărat. De-asemeni, nu vor fi aflat Nici căpetenie să vie Și-n fruntea lor, apoi, să fie. Nici chip de idol n-or avea, Nici terafimi de-asemenea Și nici efod măcar. Apoi,
5Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”