Hosea 4
1 „Voi toți, cei care vă aflați, În Israel, să ascultați Cuvântul Domnului căci, iată, El o să facă judecată Locuitorilor pe care, Pe-al ei cuprins, țara îi are, Căci adevăr nu se găsește, Pentru că nu sălășluiește Nici îndurarea-n țara lor Și pentru că acest popor N-are știință și nici teamă De Dumnezeu, de bună seamă.
2 Strâmb numai, jură fiecare Și minte cu nerușinare, Omoară și năpăstuiește, Căci nici o teamă nu vădește.
3 Țara are să se jelească. Oamenii ei au să tânjească, Cu fiarele pământului Și păsările cerului. Chiar peștii mări-aflate-n țară, În vremea ‘ceea, au să piară.
4 Dar să nu certe nimenea, Pe altul și de-asemenea Nimeni să nu fi cutezat, Pe altul de a-l fi mustrat, Pentru că-ntregul tău popor Este asemenea celor Care – precum se dovedesc – Cu preoții doar, se sfădesc.
5 Ai să te poticnești, pe loc, Ziua, și-apoi al tău proroc O să pățească tot la fel, Căci se va poticni și el, Noaptea. Au să se repezească, Pe mama ta, s-o nimicească.
6 Piere-a poporului ființă, Căci lipsă e, de cunoștință. De cunoștință, ai uitat, De-aceea fi-vei lepădat, Iar preot, nu ai să-Mi mai fii. Pentru că n-ai vrut să te ții De Legile lui Dumnezeu, Pe-ai tăi copii, îi uit și Eu!
7 Cu cât mai mult s-au înmulțit, Cu-atât ei au păcătuit. De-aceea, iată ce-am să fac: Slava-n ocară le-o prefac.
8 Ei se hrănesc din jertfe date Pentru-ale neamului păcate. Lacomi se-arată, peste fire, Pentru a lui nelegiuire.
9 Dar și soarta preotului Va fi ca a poporului. Pedeapsă va fi căpătat Așa după cum a umblat. Am să îi dau răsplată dreaptă, După cum cere a lui faptă.
10 Au să mănânce, ne-ncetat, Dar nu se vor fi săturat. Cu toate că au să curvească, Totuși, nu au să se-nmulțească, Pentru că ei au părăsit Ceea ce Domnu-a poruncit.
11 Curvia-ntâi și-apoi la fel, Mustul – alăturea de el Având tăria vinului – Răpesc mințile omului.
12 Cel care e popor al Meu, Un lemn, întreabă, tot mereu, Iar un toiag se dovedește Precum că-i cel ce-i prorocește, Pentru că duhul de curvire Îl duce-acum în rătăcire Și e necredincios, mereu, Celui ce-i este Dumnezeu.
13 Jertfe aduce-acest popor, Pe vârfurile munților. Pe dealuri ‘nalte, sub stejari, Plopi, terebinți, sunt locuri cari La ars tămâie folosesc, Căci umbră bună dăruiesc. Fiicele voastre, iar apoi Nurorile ce sunt cu voi, A fi prea curve, se vădesc.
14 Nu pot ca să le pedepsesc Pe fiice și nurori, căci voi Sunteți cei cari se duc apoi, Deoparte, jertfe aducând, Alături desfrânate-având, Care în templu se găsesc. Oameni-aceștia se vădesc Lipsiți de minte. A lor fire Îi duce doar către pieire.
15 Dacă curvește Israel, Iuda să nu facă la fel. Iuda măcar, mereu, să cate, Nevinovat să se arate. Către Ghigal, să nu plecați, La Bet-Aven să nu urcați, Nici nu jurați, zicând – mereu – „Viu este Domnul Dumnezeu!”
16 Iată că-ntregul Israel Dă din picioare-acum, la fel Ca o mânzată dovedită Precum că este ne-mblânzită. Și pe pășuni întinse, el, Păscut să fie, ca un miel, De către Domnul Dumnezeu!
17 Iată că Efraim, mereu, De idoli s-a lipit și-i place. De-aceea-ți zic: lasă-l în pace!
18 Să bea, abia au încetat Și la curvie s-au dedat. Aceia cari îi cârmuiesc, Lacomi a fi, se dovedesc. Într-adevăr, precum văd bine, Lacomi sunt ei, după rușine!
19 Strânși fi-vor de aripi de vânt, Căci de rușine dați ei sânt, Cu-altarele cele pe care Întregul lor popor le are!”