1Lui Iacov, Domnul i-a vorbit, Când – într-o zi – l-a întâlnit: „Te scoală!” – spuse-atuncea El – „Te suie-n grabă la Betel, Acolo ca să locuiești. Apoi, altar, ai să zidești Celui ce ți s-a arătat Când, de Esau, fugeai speriat.”
2Iacov a zis către ai lui, Precum și-ntreg norodului De care fost-a însoțit, În drumul său, necontenit: „Toți dumnezeii ce-i aveți – Străini – afară să-i scoateți! Cu toții să vă curățați Și hainele să vă schimbați!
3Căci trebuie să ne sculăm, Către Betel, ca să plecăm. Acolo, am să înalț eu, Altar, Domnului Dumnezeu, Cari glasul mi l-a ascultat Când, la necaz, eu L-am strigat. Domnul, mereu, m-a însoțit, Cât timp, eu am călătorit.”
4Acei care cu el erau, Au scos afară ce aveau Dându-și străinii dumnezei – Și-au scos, și din urechi, cercei. Tot ce-a primit, el a luat Și în pământ a îngropat, Lângă al lui Sihem stejar.
5Apoi, plecară la drum iar; Domnul, din cer, i-a ajutat Și-n urma lor a presărat Groaza. Aceasta a venit Și împrejur s-a răspândit, Peste cetățile aflate Pe-acea câmpie. Astfel, toate Dorințele de a-l găsi Pe Iacov și a-l pedepsi – Născute-n numeroase părți, Printre localnici, în cetăți – S-au spulberat, s-au risipit.
6Iacov, cu-ai săi, a poposit La Luz – adică la Betel – În Canaan. În urmă, el A început și a zidit Altar, iar numele găsit A fost „Domnul Betelului”, Sau „El Betel”, pe limba lui.
7Acolo-ntâi, el l-a zărit Pe Domnul – când era fugit Din fața fratelui Esau.
8Debra – doica ce o aveau Pentru Rahela – a murit. Loc de mormânt, i-au pregătit – Ceva mai jos de la Betel – Sub un stejar. Locul acel, „Stejarul jalei” l-au numit.
9Când Dumnezeu, iar, S-a ivit – După ce Iacov, în Canaan, Sosit-a din Padan-Aran – Atunci, l-a binecuvântat
10Spunând: „Iacov ai fost chemat, Dar azi, alt nume vei primi! Iată dar, cum te voi numi: De azi, te cheamă „Israel”!
11Eu Domnul sunt”, a mai zis El, „Atotputernicul! Să crești, Mereu, și să te înmulțești! Neamuri au să se zămislească, Din tine și au să se nască Și împărați. Vei căpăta –
12Șt tu, și toată stirpea ta – Țara care-i fusese dată, De Mine, lui Avram, odată, Și-apoi a fost a lui Isac! A ta va fi! Așa-am să fac!”
13Domnul, la cer, S-a ridicat.
14Pe-acel loc, Iacov a durat Un stâlp de piatră, pus drept știre – Și peste timpuri, amintire – Că Domnul, în locul acel, I-a dat numele „Israel”.
15Locul în care i-a vorbit Domnul, Betel a fost numit.
16De la Betel, înspre Efrata Ei au plecat, însă bucata De drum, fusese foarte lungă. La al ei capăt, să ajungă, Rahela nu mai reușise – Căci timpul i se împlinise.
17Ea, foarte greu, a zămislit. „Mai ai un fiu!” – a glăsuit
18Moașa. Rahela îl numise „Ben-Oni”, pe-al ei fiu, și zise Apoi, cuvintele aceste: „Fiul durerii mele este”, Iar când Rahela a murit, Iacov găsit-a potrivit Ca „Beniamin” să-i fie spus – Prin „Fiul dreptei” e tradus.
19Rahela a fost îngropată Pe drumul ce ducea odată Înspre Efrata – căreia, Și Betleem, i se spunea.
20Iacov, un stâlp, a ridicat Pe-al ei mormânt. L-a așezat Să-nfrunte valuri de uitare Și, până azi, e în picioare.
21Israel a pornit la drum, Iar cortul l-a întins acum, De la Migdal-Eder, dincolo.
22În vremea când era acolo, Ruben s-a dus de s-a culcat Cu Bilha. Iacov a aflat De tot ceea ce i-a făcut Întâiul său copil născut Femei-aceleia pe care El o avea de țiitoare. Doișpe feciori el a avut:
23Lea, întâiul, l-a născut Pe Ruben, iar pe urma sa, Pe Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon. Acei
24Care-au fost fii ai Rahelei, Erau, la număr, numai doi: Iosif și Beniamin. Apoi, Ai Bilhăi fii, cari se găsea Roabă Rahelei: ea avea
25Pe Dan și pe Neftali; iar
26Zilpa – tot roabă era, dar La Lea – doi fii a avut: Gad și Așer. Toți s-au născut, Când slujea Iacov, lui Laban, Și se afla-n Padan-Aran.
27Iacov ajunse la Isac. Acesta sta lângă copac – La Mamre, la al său stejar, La Chiriat-Arba-așadar – Loc ce Hebron a fost numit. Isac, în țară, a trăit Ca un străin, precum – la fel – Avram a viețuit și el, Deși a lor, ea se vădea
28Când a murit, Isac avea – În ani – osută și optzeci.
29A fost purtat spre loc de veci Și, la ai săi, adăugat. Cei care l-au înmormântat – Și-apoi de toate-au îngrijit – Esau și Iacov s-au vădit.