Ezra 2— BIV2014

¹Iată-i pe cei care scăpară Și cari – în a lui Iuda țară – Din Babilon s-au întors iar. Pe-aceștia, Nebucadențar, Care fusese împărat, În Babilon i-a strămutat.

²Când a plecat Zorobabel, A mers și Iosua cu el, Neemia și cu Seraia, Cu Mardoheu și Reelaia. Bilșan, apoi, i-a mai urmat; Mispar s-a mai alăturat Și cu Bigvai și cu Rehum. Baana i-a-nsoțit la drum. Iată bărbații cei pe care, Neamul lui Israel îi are:

³Sunt ai lui Pareoș copii, De toți – în număr – două mii O sută șaptezeci și doi.

⁴Ai lui Șefatia apoi, Trei sute șapte’șidoi erau;

⁵Ai lui Arah feciori urmau, Cari șapte sute-s numărați Și șapte’șicinci; ei sunt urmați

⁶De-ai lui Pahat-Moab copii, Dintre ai lui Iosua fii Și-ai lui Ioab. Ei se vădeau Că-n număr două mii erau Și cu opt sute doisprezece, Cari erau gata ca să plece.

⁷Erau ai lui Elam copii, O mie două sute fii, La care s-au adăugat Cincizeci și patru, de îndat’.

⁸Fiii lui Zatu îi urmau Cari nouă sute se vădeau Și patruzeci și cinci. Urmară

⁹Ai lui Zecai fii. Când plecară, În număr, se vădiră deci, La șapte sute și șaizeci.

¹⁰Fiii lui Bani-au fost apoi, La șase sute patru’șidoi.

¹¹Ai lui Bebai fii, după ei, Sunt șase sute două’șitrei.

¹²O mie două sute-apoi – Și încă douăzeci și doi – Erau ai lui Azgad copii.

¹³Adonicam și ai săi fii Sunt șase sute șaizeci șase,

¹⁴Iar două mii cincizeci și șase Fuseseră aceia care Bigvai, urmași, în lume-i are.

¹⁵Cei cari ai lui Adin erau, La patru sute se vădeau; La ei s-au mai adăugat Cincizeci și patru, de îndat’.

¹⁶Ai lui Ater feciori urmară – Din Ezechia se-ntrupară – Și-n număr ei se dovedeau Că nouăzeci și opt erau.

¹⁷Ai lui Bețai fii sunt și ei Trei sute douăzeci și trei.

¹⁸Fiii lui Iora, când să plece, Erau o sută doisprezece.

¹⁹Ai lui Hașum fii – după ei – Sunt două sute două’șitrei.

²⁰După aceștia, așadar, Veniră fiii lui Ghibar, Cari nouă’șicinci s-au dovedit.

²¹În urma lor au mai venit Fiii lui Betleem: sunt ei O sută douăzeci și trei.

²²De la Netofa mai plecase O ceată de cincizeci și șase De inși, care a fost urmată

²³De-o altă ceată, adunată Din Anatot. Cei ce-o formau, O sută două’șiopt erau.

²⁴Fiii lui Azmavet, apoi, Erau toți, patruzeci și doi.

²⁵Cei ce veniră după ei Sunt șapte sute patru’șitrei. Din Chiriat-Arim erau, Din Chefirei alții veneau, În timp ce unii se vădiră Precum că din Berot sosiră.

²⁶Fiii pe care îi avea Rama – atuncea – și Ghibea, La șase sute s-au vădit Și două’șiunu, negreșit.

²⁷De la Micmaș s-au strâns apoi, O sută douăzeci și doi.

²⁸La două sute două’șitrei De inși veniră după ei, Căci din Betel se adunară, Precum și de la Ai. Urmară

²⁹Fiii lui Nebo mai apoi, Care au fost cincizeci și doi.

³⁰Ceata lui Magbiș numărase O sută și cincizeci și șase. De fii, pe care i-au urmat

³¹Ai lui Elam copii, de-ndat’. Erau ai lui Elam copii O mie două sute fii, La care s-au adăugit Cincizeci și patru, negreșit.

³²Ai lui Harim fii au fost deci, La trei sute și douăzeci.

³³Fiii lui Lod au mai plecat, Ai lui Hadid i-au mai urmat Și ai lui Ono, la sfârșit. De toți, în număr, s-au vădit Că-s șapte sute două’șicinci,

³⁴Iar trei sute și patru’șicinci Au fost cei care se vădeau Că de la Ierihon veneau.

³⁵Erau toți ai lui Sena fii, Atunci, în număr de trei mii Și șase sute și treizeci.

³⁶Cei care îi urmară, deci, Sunt preoți. Unii se trăgeau Din Iehoiada sau ieșeau Din Iosua. Oameni-acei Sunt nouă sute șapte’șitrei.

³⁷Ai lui Imer feciori apoi, O mie și cincizeci și doi.

³⁸Apoi ai lui Pașhur copii, O mie două sute fii Și patru’șișapte se vădeau.

³⁹Ai lui Harim feciori urmau: De toți erau șaptesprezece, Care au fost gata să plece.

⁴⁰Apoi Leviții au urmat. Acei care s-au întrupat Din Iosua, din Cadmiel Și din Hodavia – la fel – În număr ei s-au dovedit Că-s șapte’șipatru, negreșit.

⁴¹Toți cântăreții ce-au plecat – Cari din Asaf s-au întrupat – O sută două’șiopt erau.

⁴²Fiii de ușieri urmau: Ai lui Ater și-ai lui Șalum, Talmon, Acub, Șobai, precum Și-ai lui Hatita, negreșit. O sută-n număr s-au vădit, La care s-au adăugat Treizeci și nouă, de îndat’.

⁴³Iată slujbașii Templului: Aceștia sunt feciorii lui Țiha, Hasufa, Tabaot. Urmară alții care tot La Templu slujitori erau

⁴⁴Și-ai lui Cheros fii se vădeau. Erau ai lui Siaha fii, Precum și-ai lui Padon copii.

⁴⁵Ai lui Lebana mai erau, Ai lui Hagaba se vădeau Și-ai lui Acub. Printre-acești fii,

⁴⁶Erau și-ai lui Hagab copii; Ai lui Hanan feciori erau, Iar alții, din Șamlai, ieșeau.

⁴⁷Unii de la Ghidel veniră, Iar alții din Gahar ieșiră. Unii de la Reaia vin,

⁴⁸Iar alții sunt de la Rețin. De-ai lui Necoda fii erau, Iar alții din Gazam ieșeau.

⁴⁹Unii din Paseah veniră, Iar alții din Besai ieșiră. Unii din ei s-au dovedit Ieșiți din Uza, negreșit,

⁵⁰Din Asna și din Mehunim Și-asemenea din Nesufim;

⁵¹Ai lui Bacbuc fii se vădeau, Ai lui Hacufa mai erau Și-asemenea ai lui Harhur.

⁵²Alții, veniți de primprejur, Ai lui Bațlut feciori erau, Sau din Mehida se trăgeau. Alții din cei care veniră Fii ai lui Harșa se vădiră.

⁵³Alții din Barcos au ieșit, Sau din Sisera au venit. Unii erau ai lui Tamah,

⁵⁴Hatifa și-ai lui Nețiah.

⁵⁵Iată-i pe fiii ce-i aveau Cei cari la Solomon robeau: Uni-s ai lui Sotai copii; Lui Soferet alți-i sunt fii. Mulți din Peruda se-ntrupau;

⁵⁶Alții din Iala se trăgeau; Unii de la Darcon veniră, Iar alții din Ghidel ieșiră,

⁵⁷Sau din Hatil, Șefatia; O altă ceată se trăgea Din Pocheret-Hațebaim. Alături lor, îi mai găsim, Pe-aceia care se vădeau Că ai lui Ami fii erau.

⁵⁸Ai Templului sfânt, slujitori, Precum și-ai robilor feciori – Care de Solomon țineau – Trei sute nouă’șidoi erau.

⁵⁹Iată-i pe cei care-au venit Din Tel-Melah, sau au sosit Din Tel-Harașa, ori vădeau Că din Cherub-Adan erau, Sau sunt din Imer, de ținut. Aceștia toți nu au putut A dovedi, în nici un fel, Precum că sunt din Israel.

⁶⁰Ei sunt ai lui Delaia fii, Sunt ai lui Tobia copii Și-ai lui Necoda. Toți, apoi, Sunt șase sute cincizeci’doi.

⁶¹Dintre cei care se dădeau Fiii ai preoților, erau: Cel cari Habaia s-a chemat; Hacoț, pe-acesta, l-a urmat Și Barzilai – acela care, O fată, drept nevastă, are, Din cele care se vădeau Precum că tată îl aveau Pe Barzilai, pe-acela care În Galaad, casa, își are. Nume s-a dat bărbatului, După cel al nevestei lui.

⁶²Oameni-acești și-au căutat Spița de neam, dar n-au aflat Nimic în cartea spițelor, În ce privește neamul lor.

⁶³Astfel, cel ce-a fost așezat Drept dregător, nu i-a lăsat Ca – de atuncea înainte – Să mai mănânce lucruri sfinte, Până când unul din preoți Avea să-ntrebe, pentru toți – Ca să se știe – pe Urim Și de asemeni, pe Tumim.

⁶⁴Oamenii strânși în adunare, Erau în număr foarte mare, Adică patru’șidouă mii Și trei sute șaizeci de fii.

⁶⁵Roabe și robi îi însoțeau, Cari șapte mii se dovedeau, La care s-au adăugat Trei sute treizeci’șapte-ndat’. Și cântăreți erau cu ei – Adică între robi-acei – Cari două sute se vădeau.

⁶⁶De-asemenea, cai mulți, aveau. La șapte sute-s cai-acei Și treizeci’șase; după ei, Și mulți catâri au folosit, Cari două sute s-au vădit; La ei s-au mai adăugat Alți patruzeci și cinci, de-ndat’.

⁶⁷Cămile au mai folosit, Cari patru sute s-au vădit; La ele s-au adăugat Încă treizeci și cinci, de-ndat’. Măgari apoi, mai folosiră, Cari șase mii se dovediră Și șapte sute douăzeci, Pe-ale pustiului poteci.

⁶⁸Unii – dintre aceia cari Peste familii sunt mai mari – Când la Ierusalim sosiră, De bună voie dăruiră Mari daruri, Casei Domnului, Căci au dorit ca Templul Lui Să fie, iarăși, așezat Pe locu-n care-a fost odat’.

⁶⁹La visterie, fiecare – După puterea ce o are – Pentru lucrare-a dăruit Atât cât și-a îngăduit. Darici de aur au fost dați, Iar când toți fost-au numărați, Erau șaizeci și una mii. S-au adunat, apoi, cinci mii De mine, care se vădeau Precum că din argint erau. Haine de preoți au fost date, Cari la o sută-s numărate.

⁷⁰Întreg soborul de preoți Și-asemenea Leviții toți, Cu cântăreți, cu ușieri, Cu slujitori și cu străjeri Și cu întregul lor popor S-au așezat în țara lor, Stând în cetățile pe care, Țara lui Israel le are.