Ezra 1
1 În Persia, înscăunat Fusese Cir, drept împărat. În primul său an de domnie, S-a împlinit o prorocie Ce Ieremie o făcuse, Așa după cum Domnul spuse. În acel an, Domnu-a trezit Duhul lui Cir cel ce-a domnit Peste ținutul Perșilor. Atunci, spre știrea tuturor, Cir poruncit-a să se scrie Epistole-n împărăție Și prin viu grai să se vestească Porunca cea împărătească:
2 „Așa vorbește Cir, cel care, În Persia, este mai mare: „Al cerurilor Dumnezeu, Putere-a dat brațului meu, Căci țările de pe pământ În mâna mea, acuma, sânt. Iată că Domnul a venit La mine și mi-a poruncit, Grabnic, o casă să-I zidesc. Vrea, casa, să o construiesc În Iuda, în cetatea care, Ierusalim, drept nume, are.
3 Doresc să aflu, mai apoi, Cine anume, dintre voi, E din poporul Domnului? Aceia care sunt ai Lui, Sunt liberi de-a pleca-napoi, Iar Dumnezeu fie cu voi! Deci, la Ierusalim plecați Și-acolo vreau să ridicați O Casă Domnului pe care Neamul lui Israel Îl are. Căci numai Domnul e, mereu, Adevăratul Dumnezeu, Iar locul Lui – după cum știm – Se află la Ierusalim.
4 În orice loc este vreo viță – Ori unde e vreo rămășiță – Ce-i din poporul Domnului, Toți cei din partea locului, Argint și aur să le dea, Vite și-averi de-asemenea. Pe lângă-acestea, fiecare O să mai dea daruri pe care, De bună voie le va face – Așa după cum îi va place – Căci trebuie ca să zidim O casă, la Ierusalim, Pentru Cel care e, mereu, Adevăratul Dumnezeu!”
5 Astfel, toți capii de familie Din a lui Iuda seminție, Întreg soborul de preoți Și-asemenea Leviții toți Al căror duh s-a dezmorțit Fiind de Dumnezeu – trezit, În mare grabă se-adunară Și spre Ierusalim plecară, Să Îi zidească Domnului, O casă, spre a fi a Lui.
6 Toți cei care – întâmplător – Se-aflaseră în jurul lor, Aur și-argint le-au dăruit, Averi și vite – negreșit – Precum și lucruri minunate. Pe lângă ele, au fost date Daruri de bună voie, care Făcute-au fost de fiecare.
7 Cir însuși a înapoiat, Uneltele ce le-a luat Chiar Nebucadențar cel mare, Ce-a jefuit Casa pe care, Domnul, în Iuda, o avuse. Aceste lucruri erau puse În casa dumnezeului Cari se vădea a fi al lui.
8 Cir, cari era stăpânitor Peste poporul Perșilor, Le-a scos – atunci – prin Mitredat Cari vistiernic s-a aflat. Acesta merse, așadar, Și le dădu lui Șeșbațar, Acela cari, peste norod, În Iuda, fost-a voievod. Numele ce-l avuse el, E tălmăcit „Zorobabel”.
9 Iată acum, numărul lor, Adică al lucrurilor: Treizeci lighene-au numărat, Care din aur s-au lucrat; Cele ce din argint erau, O mie-n număr se vădeau. La ele-au fost adăugite Și două’șinouă de cuțite.
10 Potirele ce se vădeau Din aur, doar treizeci erau; Iar cele din argint făcute, Fuseseră la patru sute Zece bucăți, căci s-au vădit De-a doua mână, negreșit. Pe lângă ele, au fost date Și-alte unelte. Numărate, Acestea s-au vădit să fie, De toate – în număr – o mie.
11 Erau cinci mii și patru sute Lucruri din aur doar făcute Și din argint. Toate-așadar, Luate-au fost de Șeșbațar, Din Babilon când a plecat Înspre Ierusalim, urmat De către-ntreaga seminție Care scăpase din robie.