Exodus 27
1 „Altarul, iată, te îndemn Ca din salcâm să-l faci, din lemn. Cinci coți să aibă în lungime, Și tot atâția în lățime. Înalt va fi tot de cinci coți Și-n patru colțuri să îl scoți.
2 În colțuri, să-i faci niște coarne Și-apoi, aramă să se toarne, Peste altar. Coarnele-acele Lucrate au să fie ele – Cu-altaru-acela – tot de-odată, Cu el fiind dintr-o bucată.
3 Vei făuri, pentru altar, Apoi, unelte. Așadar, Oale vei face, ca să poți, Din el, cenușa să o scoți. Lopeți, dar și lighene-apoi, Va trebui să faceți voi. Și furculițe trebuiesc; Tigăi care se folosesc Pentru cărbuni, de-asemenea. Astfel altarul va avea, Toate uneltele cerute, Cari din aramă sunt făcute.
4 Alături de acel altar, O să durezi și un grătar, Ca o rețea. De bună seamă, Și el va fi tot de aramă. Apoi, la colțurile lui, Patru verigi, voiesc să pui. Tot din aramă, să lucrezi
5 Verigile și să așezi, Sub streașina altarului – De jos pornind – grătarul lui. La jumătate, sub altar, Vei ridica acel grătar.
6 Din lemnul de salcâm, apoi, Drugi trebuie să faceți voi. Cu-aramă să-i acoperiți Și, la altar, să-i folosiți.
7 Voi, în verigi, o să-i băgați Și fi-vor, astfel, așezați Pe laturile-altarului, Căci sunt pentru transportul lui.
8 Din scânduri, ai să însăilezi Altarul, ca să îl păstrezi – Pe din lăuntru – gol. Să fie, Precum ți-a fost arătat ție, Când Eu, la Mine, te-am chemat Și pe al Meu munte, ai stat.”
9 „Cortul, o curte, va avea. Iată cum o să fie ea: O pânză trebuie urzită, Din in subțire împletită. Aceasta doar, va arăta Latura curții ce va sta La miazăzi. Să o socoți Să aibă o sută de coți.
10 Pânza aveți s-o puneți voi, Pe douăzeci de stâlpi apoi. Să faceți pentru fiecare Stâlp, un picior apoi, pe care, Acesta fi-va așezat. Piciorul trebuie turnat Doar din aramă. E știut Că douăzeci ai de făcut. Argint, apoi, să folosești, Căci trebuie să făurești, Din el, cârlige, stâlpilor Și-asemeni și bețele lor, Care vor fi de legătură.
11 La fel vei face, ca măsură, Latura curții ce-o să vie La miazănoapte. Ea să fie Din pânză – cum am stabilit – Din in subțire, răsucit, Și în lungime să socoți Să aibă o sută de coți. Pânza aceasta va avea, Pe douăzeci de stâlpi, să stea. Pentru un stâlp, faci un picior – Deci douăzeci atunci fi-vor. Picioarele, de bună seamă, Vor fi făcute din aramă. Argintul să îl folosești, Căci trebuie să făurești, Din el, cârlige, stâlpilor Și-asemeni și bețelor lor, Care vor fi de legătură.
12 Să iei o pânză. Ca măsură, Va trebui să o socoți Să fie de cincizeci de coți. Pânza aceasta va avea, Pe zece stâlpi, apoi, să stea. Zece picioare, stâlpii au, Pe care, ridicați, ei stau. Gardul acesta va fi pus, Pe latura de la apus.
13 În partea dinspre răsărit, Mai trebuie adăugit, La cei cincizeci de coți pe care Partea de la apus îi are, Două aripi ce le socoți Să fie de treizeci de coți.
14 Deci o aripă – să se știe – De cincisprezece coți să fie. Din pânză, ai să însăilezi Aripa și-ai să o așezi Apoi, pe trei stâlpi, pentru care Vei face-n urmă, trei picioare.
15 La fel aveți să faceți voi, A doua aripă apoi. Ea trebuie, precum se știe, De cincisprezece coți să fie. Din pânză, ai să o lucrezi Și, pe trei stâlpi, ai s-o așezi. Stâlpii acești, la rândul lor, Pe trei picioare puși, fi-vor.
16 Curții, va trebui apoi, Ca poartă să îi faceți voi. Din pânză fi-va însăilată Și la gherghef va fi lucrată. Pânza să fie, negreșit, Din in subțire, răsucit. Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu, Va trebui să o vopsiți. Pe patru stâlpi, să o proptiți. Să faceți câte un picior Și să îl puneți, stâlpilor. Perdeaua porții, s-o socoți Să fie douăzeci de coți.
17 Toți stâlpii curții vor avea Bețe de-argint și-asemenea, Cârlige din argint lucrate. Picioarele vor fi turnate Doar din aramă. Să socoți
18 Să aibă o sută de coți – Curtea aceasta – în lungime, Cincizeci să aibă în lățime, Iar înălțimea, să se știe, Că de cinci coți, doresc să fie. Pânza să fie, negreșit, Din in subțire, răsucit. Picioarele, de bună seamă, Vor fi făcute din aramă.
19 Tot din aramă întocmite, Vor fi uneltele menite A fi în slujba cortului. De-asemeni, și țărușii lui – Precum și-ai curții – să se știe Că din aramă au să fie.”
20 „Să poruncești, Eu te îndemn, Să ți se-aducă untdelemn, Să-l ai, la sfeșnic, necurmat, Unde va arde ne-nceta Apoi, în candelele lui. Ai să îi ceri poporului – Copiilor lui Israel – Ulei să-ți dea. Uleiu-acel N-are să fie-amestecat Cu drojdii, ci va fi curat.
21 Uleiul astfel dobândit Are să fie pregătit De-Aron și de feciorii lui, Acolo-n cortul Domnului – „Al întâlnirii” denumit – În locu-anume stabilit, Dincoace de perdeaua care E pusă ca despărțitoare, În cort – în spate, ea având Chivotul mărturiei, stând. Deci untdelemnul pregătit, În candele, necontenit, Are să ardă – de cu seară, Până când zori-au să apară – În fața Domnului. Astfel, Aceasta – pentru Israel – Este o lege, pe vecie, Pe cari vor trebui s-o ție Urmașii care au să vină, Căci toți vor trebui s-o țină.”