Exodus 28
1 „De tine-i vei apropia Pe-Aron și, de asemenea, Pe fiii lui. În acest fel, Deoparte-i pui, în Israel, Și rang de preoți vor avea, Căci ei vor fi în slujba Mea. Deoparte, pe Aron, să-l pui, Și pune-i și pe fiii lui: Nadab, Abihu, Eleazar, Iar ultimul e Itamar.
2 Deci lui Aron – să iei aminte – Căci îi vei face haine sfinte, Care de cinste să-i slujească Și care să-l împodobească.
3 Iată care-i menirea ta: Vei merge și vei căuta Oameni care destoinici sânt. Să faci, după al Meu cuvânt, Pentru că Eu le-am dăruit Un duh, prin care-au dobândit Pricepere, ca să lucreze. Ei au să îl înveșmânteze, Pe frate’ tău, Aron. Sfințit Are să fie, negreșit, Să poată să își împlinească, În urmă, slujba preoțească.
4 Iată ce haine, așadar, Ei au să facă: un pieptar; Apoi efodul o să fie Făcut; de-asemeni, o mantie, Precum și-o tunică, lucrată Doar la gherghef; ea e urmată Apoi, de-o mitră, după care, Brâul e ultima lucrare. Aron și-ai săi feciori să fie Gata să Îmi slujească Mie, Fiind ca preoți așezați, În haine sfinte-nveșmântați.
5 Aur, aveți să folosiți – Și in subțire – să croiți Aceste haine, iar apoi, Să le vopsiți, în urmă, voi, Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.”
6 „Efodul trebuie să fie Bine lucrat, cu măiestrie. Din aur, el va fi făcut, În care fi-va-ntrețesut O sumedenie de fire Care au fost din in subțire – Mai înainte – răsucite Și care trebuiesc vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.
7 Faceți apoi, efodului, Doi umeri, capetelor lui. Să-i faceți dar, în așa fel, Încât vor fi legați de el.
8 Brâul să fie pe măsură, Să aibă-aceiași lucrătură Ca și efodul – împletit Din in subțire, răsucit, Care în aur e legat, Cu fire ce s-au colorat Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.
9 Apoi, iei două pietre care Sunt de onix. Pe fiecare, Să sapi numele fiilor
10 Lui Israel. Șase fi-vor, Pe prima piatră, însemnate. Pe-a doua fi-vor încrustate Și celelalte șase-apoi.
11 Pe pietre deci, să scrieți voi, Pe toți fiii lui Israel. Onixul să-l săpați la fel Precum în piatră se sculptează – Cum pe peceți se încrustează – Iar pietrele astfel lucrate, În aur fi-vor ferecate.
12 Pe umerii efodului, Aceste pietre să le pui, Pentru aducere aminte. Aron le va purta-nainte – La Domnul – pe umerii lui – Pe umerii efodului – Să-I amintească-n acest fel, De toți fiii lui Israel.
13 Niște ferecături apoi – Din aur – să mai faceți voi.
14 Și tot din aurul curat, Mai trebuie a fi lucrat Și două lănțișoare. Ele Vor fi în chip de sforicele, Înmănuncheate și-mpletite; Iar lanțurile pregătite, Așazăle-n ferecături – În cele două lucrături.”
15 „Apoi va trebui lucrat Pieptarul – care e chemat „Al judecății”. El să fie Făcut cu-aceiași măiestrie, Precum efodu-a fost făcut. Din aur, el va fi țesut, Din in subțire, răsucit, Din fire care s-au vopsit Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.
16 Pieptarul fi-va, negreșit, În patru colțuri îndoit. O palmă e a lui lungime, Și-o palmă are în lățime.
17 Pietre, va trebui apoi, În el, ca să mai țeseți voi. Pe patru rânduri, să vegheați, Ca pietrele să le-așezați. Să puneți deci, pe primul rând, Un sardonix, topaz urmând, Iar la sfârșit, smarald să vie.
18 Pe-al doilea trebuie să fie Rubin, safir și diamant.
19 Pe-al treilea, este important, Să fie pus opal, la rând – După opal – agat urmând Și-un ametist, pus la sfârșit.
20 În rândul patru, hrisolit, Onix și-n urmă, un iaspis. Așa cum înainte-am zis, Aceste pietre, prelucrate Vor fi, și-n aur ferecate.
21 Deci, fi-vor aste pietricele, Douăsprezece-n număr. Ele Semnifică, în acest fel, Pe toți fiii lui Israel, Având să poarte, fiecare, Pe ea un nume – cel pe care ‘Nainte-aceștia l-au purtat Și după care s-au chemat Toți cei care au fost să vie, Pe lume, într-o seminție.
22 Pentru pieptar, să faceți voi, Două lănțuguri, mai apoi. Din aur, au să fie ele Și, ca pe niște sforicele, Va trebui să le-mpletiți.
23 Două verigi să făuriți, Din aur pur, și, la pieptar – La capete – le puneți; iar
24 Lănțugurile, împletite Din aur, fi-vor țintuite De ele. În ferecături – În cele două lucrături –
25 Vei prinde celelalte două Capuri de lanț. Pe amândouă, Adu-le-apoi, ca să le pui Pe umerii efodului,
26 În față. Tot din aur, voi, Două verigi, faceți apoi, Ce pe pieptar, jos, au să vie, Puse la capăt, ca să fie – Spre interior – și îndreptate Către efod apoi. Lucrate,
27 Două verigi mai trebuiesc – Din aur – ce se țintuiesc Pe fiecare umerar, Ce-s pe efod puși. Așadar, În față au să se așeze, Unde o să se-mpreuneze Efodul cu umerii lui – Deci, chiar de-asupra brâului.
28 Verigile de pe pieptar, Legate fi-vor așadar, De cele-ale efodului, Cu sfori. Deasupra brâului, În felu-acesta va avea – Pieptarul – țeapăn, ca să stea. Legat fiind în acest mod, Nu va mișca, de pe efod. Sfoara cari fi-va folosită, Cu-albastru trebuie vopsită.
29 Când în Locașul sfânt intra-va Aron, pe inimă, purta-va, Pe-acel pieptar ce e chemat „Al judecății”, încrustat – În pietrele pe el aflate – Numele care-au fost purtate De toți fiii lui Israel, Căci procedând în acest fel, În față dar, la Dumnezeu, Spre amintire – tot mereu – Numele lor vor fi purtate Și astfel nu vor fi uitate.
30 Pe-al judecății sfânt pieptar, Când ai să-l faci, vei pune dar, Și o măsură de Urim, Însă și una de Tunim. (Iată cum se traduc aceste: „Tunim”, „Desăvârșire” este; Pentru „Urim” e potrivit „Lumină” a fi tălmăcit.) De câte ori va fi intrat, În cort, Aron va fi purtat Această judecată-n el, A fiilor lui Israel. Pe inimă, o va purta, La Domnu-n față, când va sta.
31 Albastră, sub efod, să fie – Din in făcută – o mantie.
32 La mijloc, ea, o gură, are Pentru a capului intrare. Pe margini, gura ce-i făcută, Va trebui a fi țesută Apoi, pentru a ei păstrare, Să nu se rupă, la purtare. Ca platoșa, asemenea, Va trebui țesută ea.
33 Apoi, în jurul tivului, Rodii albastre ai să pui, Precum și rodii purpurii, Și-asemeni și cărămizii. Iar printre ele, clopoței Să mai presari în urmă. Ei, Din aur pur, vor fi lucrați.
34 Iată cum fi-vor așezați: O rodie și-un clopoțel, Așezi în ordine, la fel, Pe marginile tivului, Pe toată întinderea lui.
35 Aron să fie îmbrăcat Cu ea și astfel aranjat, Poate să-și facă slujba lui. Când în lăcașul Domnului El o să intre, auzit Clinchetul fi-va, negreșit. Când va ieși afară el, Clinchetul scos de clopoțel O să se facă auzit Și-astfel, de moarte-i ocolit.”
36 „O tablă – de aur curat – Să faci. Pe ea, va fi săpat Întocmai precum se sculptează Când pe peceți se încrustează. Aste cuvinte să le pui, Pe ea: „Sfințenie Domnului”.
37 Cu sfoară-albastră, să o legi, De mitră, și să îi alegi Locul în care o să vie: În fața mitrei o să fie.
38 În felu-acesta, va avea Pe fruntea lui Aron să stea, Fiind – de fiecare dată – În fața Domnului, purtată. Fărădelegi – de orice fel – Pe cari, fiii lui Israel, În viața lor, le-au săvârșit – Când preoții vor fi venit Ca să aducă daruri sfinte – Vor fi purtate înainte La Dumnezeu, prin tabla care, Aron, pe fruntea, sa o are. În acest fel, prin slujba lui, Plăcuți vor fi ei, Domnului.
39 Fă tunica, din in subțire. Să faci, tot din aceleași fire, Și mitra. Când ai terminat, Faci brâul, la gherghef lucrat.
40 Iată cum ai să îi îmbraci Pe fiii lui Aron. Să faci Tunici și brâie și scufii, Pe cari le vor purta – să știi – Spre cinstea lor. De-asemenea, Loc de podoabe vor ținea.
41 Să faci deci, hainele acele, Și-n urmă, să-i îmbraci cu ele Pe-Aron și pe feciorii lui. Să-i ungi, și-n slujba Domnului, Să îi închini și să-i sfințești, Iar după ce îi pregătești, Ei au să Îmi slujească Mie, Căci ai Mei preoți au să fie.
42 Din in, izmene să le faci, Cu care-apoi ai să-i îmbraci, Căci goliciunea lor se cere A fi ascunsă de vedere – Din brâu, la glezne, să le vie, Când îmbrăcați ei au să fie.
43 Aron și-ai săi fii purta-vor Izmene-atuncea când intra-vor În cortul întâlnirii, sau Atunci când de altar ei au Să se apropie, să facă Slujba-n Lăcașul sfânt. Deci dacă În ăst fel fi-vor îmbrăcați, N-au să se facă vinovați Și n-au să fie pedepsiți – Cu moartea, nu vor fi loviți. Aceasta, vreau ca să se știe, Și-o lege veșnică să fie Pentru Aron, neîncetat, Și celor ce-i vor fi urmat.”