Exodus 28— BIV2014

¹„De tine-i vei apropia Pe-Aron și, de asemenea, Pe fiii lui. În acest fel, Deoparte-i pui, în Israel, Și rang de preoți vor avea, Căci ei vor fi în slujba Mea. Deoparte, pe Aron, să-l pui, Și pune-i și pe fiii lui: Nadab, Abihu, Eleazar, Iar ultimul e Itamar.

²Deci lui Aron – să iei aminte – Căci îi vei face haine sfinte, Care de cinste să-i slujească Și care să-l împodobească.

³Iată care-i menirea ta: Vei merge și vei căuta Oameni care destoinici sânt. Să faci, după al Meu cuvânt, Pentru că Eu le-am dăruit Un duh, prin care-au dobândit Pricepere, ca să lucreze. Ei au să îl înveșmânteze, Pe frate’ tău, Aron. Sfințit Are să fie, negreșit, Să poată să își împlinească, În urmă, slujba preoțească.

⁴Iată ce haine, așadar, Ei au să facă: un pieptar; Apoi efodul o să fie Făcut; de-asemeni, o mantie, Precum și-o tunică, lucrată Doar la gherghef; ea e urmată Apoi, de-o mitră, după care, Brâul e ultima lucrare. Aron și-ai săi feciori să fie Gata să Îmi slujească Mie, Fiind ca preoți așezați, În haine sfinte-nveșmântați.

⁵Aur, aveți să folosiți – Și in subțire – să croiți Aceste haine, iar apoi, Să le vopsiți, în urmă, voi, Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.”

⁶„Efodul trebuie să fie Bine lucrat, cu măiestrie. Din aur, el va fi făcut, În care fi-va-ntrețesut O sumedenie de fire Care au fost din in subțire – Mai înainte – răsucite Și care trebuiesc vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.

⁷Faceți apoi, efodului, Doi umeri, capetelor lui. Să-i faceți dar, în așa fel, Încât vor fi legați de el.

⁸Brâul să fie pe măsură, Să aibă-aceiași lucrătură Ca și efodul – împletit Din in subțire, răsucit, Care în aur e legat, Cu fire ce s-au colorat Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.

⁹Apoi, iei două pietre care Sunt de onix. Pe fiecare, Să sapi numele fiilor

¹⁰Lui Israel. Șase fi-vor, Pe prima piatră, însemnate. Pe-a doua fi-vor încrustate Și celelalte șase-apoi.

¹¹Pe pietre deci, să scrieți voi, Pe toți fiii lui Israel. Onixul să-l săpați la fel Precum în piatră se sculptează – Cum pe peceți se încrustează – Iar pietrele astfel lucrate, În aur fi-vor ferecate.

¹²Pe umerii efodului, Aceste pietre să le pui, Pentru aducere aminte. Aron le va purta-nainte – La Domnul – pe umerii lui – Pe umerii efodului – Să-I amintească-n acest fel, De toți fiii lui Israel.

¹³Niște ferecături apoi – Din aur – să mai faceți voi.

¹⁴Și tot din aurul curat, Mai trebuie a fi lucrat Și două lănțișoare. Ele Vor fi în chip de sforicele, Înmănuncheate și-mpletite; Iar lanțurile pregătite, Așazăle-n ferecături – În cele două lucrături.”

¹⁵„Apoi va trebui lucrat Pieptarul – care e chemat „Al judecății”. El să fie Făcut cu-aceiași măiestrie, Precum efodu-a fost făcut. Din aur, el va fi țesut, Din in subțire, răsucit, Din fire care s-au vopsit Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.

¹⁶Pieptarul fi-va, negreșit, În patru colțuri îndoit. O palmă e a lui lungime, Și-o palmă are în lățime.

¹⁷Pietre, va trebui apoi, În el, ca să mai țeseți voi. Pe patru rânduri, să vegheați, Ca pietrele să le-așezați. Să puneți deci, pe primul rând, Un sardonix, topaz urmând, Iar la sfârșit, smarald să vie.

¹⁸Pe-al doilea trebuie să fie Rubin, safir și diamant.

¹⁹Pe-al treilea, este important, Să fie pus opal, la rând – După opal – agat urmând Și-un ametist, pus la sfârșit.

²⁰În rândul patru, hrisolit, Onix și-n urmă, un iaspis. Așa cum înainte-am zis, Aceste pietre, prelucrate Vor fi, și-n aur ferecate.

²¹Deci, fi-vor aste pietricele, Douăsprezece-n număr. Ele Semnifică, în acest fel, Pe toți fiii lui Israel, Având să poarte, fiecare, Pe ea un nume – cel pe care ‘Nainte-aceștia l-au purtat Și după care s-au chemat Toți cei care au fost să vie, Pe lume, într-o seminție.

²²Pentru pieptar, să faceți voi, Două lănțuguri, mai apoi. Din aur, au să fie ele Și, ca pe niște sforicele, Va trebui să le-mpletiți.

²³Două verigi să făuriți, Din aur pur, și, la pieptar – La capete – le puneți; iar

²⁴Lănțugurile, împletite Din aur, fi-vor țintuite De ele. În ferecături – În cele două lucrături –

²⁵Vei prinde celelalte două Capuri de lanț. Pe amândouă, Adu-le-apoi, ca să le pui Pe umerii efodului,

²⁶În față. Tot din aur, voi, Două verigi, faceți apoi, Ce pe pieptar, jos, au să vie, Puse la capăt, ca să fie – Spre interior – și îndreptate Către efod apoi. Lucrate,

²⁷Două verigi mai trebuiesc – Din aur – ce se țintuiesc Pe fiecare umerar, Ce-s pe efod puși. Așadar, În față au să se așeze, Unde o să se-mpreuneze Efodul cu umerii lui – Deci, chiar de-asupra brâului.

²⁸Verigile de pe pieptar, Legate fi-vor așadar, De cele-ale efodului, Cu sfori. Deasupra brâului, În felu-acesta va avea – Pieptarul – țeapăn, ca să stea. Legat fiind în acest mod, Nu va mișca, de pe efod. Sfoara cari fi-va folosită, Cu-albastru trebuie vopsită.

²⁹Când în Locașul sfânt intra-va Aron, pe inimă, purta-va, Pe-acel pieptar ce e chemat „Al judecății”, încrustat – În pietrele pe el aflate – Numele care-au fost purtate De toți fiii lui Israel, Căci procedând în acest fel, În față dar, la Dumnezeu, Spre amintire – tot mereu – Numele lor vor fi purtate Și astfel nu vor fi uitate.

³⁰Pe-al judecății sfânt pieptar, Când ai să-l faci, vei pune dar, Și o măsură de Urim, Însă și una de Tunim. (Iată cum se traduc aceste: „Tunim”, „Desăvârșire” este; Pentru „Urim” e potrivit „Lumină” a fi tălmăcit.) De câte ori va fi intrat, În cort, Aron va fi purtat Această judecată-n el, A fiilor lui Israel. Pe inimă, o va purta, La Domnu-n față, când va sta.

³¹Albastră, sub efod, să fie – Din in făcută – o mantie.

³²La mijloc, ea, o gură, are Pentru a capului intrare. Pe margini, gura ce-i făcută, Va trebui a fi țesută Apoi, pentru a ei păstrare, Să nu se rupă, la purtare. Ca platoșa, asemenea, Va trebui țesută ea.

³³Apoi, în jurul tivului, Rodii albastre ai să pui, Precum și rodii purpurii, Și-asemeni și cărămizii. Iar printre ele, clopoței Să mai presari în urmă. Ei, Din aur pur, vor fi lucrați.

³⁴Iată cum fi-vor așezați: O rodie și-un clopoțel, Așezi în ordine, la fel, Pe marginile tivului, Pe toată întinderea lui.

³⁵Aron să fie îmbrăcat Cu ea și astfel aranjat, Poate să-și facă slujba lui. Când în lăcașul Domnului El o să intre, auzit Clinchetul fi-va, negreșit. Când va ieși afară el, Clinchetul scos de clopoțel O să se facă auzit Și-astfel, de moarte-i ocolit.”

³⁶„O tablă – de aur curat – Să faci. Pe ea, va fi săpat Întocmai precum se sculptează Când pe peceți se încrustează. Aste cuvinte să le pui, Pe ea: „Sfințenie Domnului”.

³⁷Cu sfoară-albastră, să o legi, De mitră, și să îi alegi Locul în care o să vie: În fața mitrei o să fie.

³⁸În felu-acesta, va avea Pe fruntea lui Aron să stea, Fiind – de fiecare dată – În fața Domnului, purtată. Fărădelegi – de orice fel – Pe cari, fiii lui Israel, În viața lor, le-au săvârșit – Când preoții vor fi venit Ca să aducă daruri sfinte – Vor fi purtate înainte La Dumnezeu, prin tabla care, Aron, pe fruntea, sa o are. În acest fel, prin slujba lui, Plăcuți vor fi ei, Domnului.

³⁹Fă tunica, din in subțire. Să faci, tot din aceleași fire, Și mitra. Când ai terminat, Faci brâul, la gherghef lucrat.

⁴⁰Iată cum ai să îi îmbraci Pe fiii lui Aron. Să faci Tunici și brâie și scufii, Pe cari le vor purta – să știi – Spre cinstea lor. De-asemenea, Loc de podoabe vor ținea.

⁴¹Să faci deci, hainele acele, Și-n urmă, să-i îmbraci cu ele Pe-Aron și pe feciorii lui. Să-i ungi, și-n slujba Domnului, Să îi închini și să-i sfințești, Iar după ce îi pregătești, Ei au să Îmi slujească Mie, Căci ai Mei preoți au să fie.

⁴²Din in, izmene să le faci, Cu care-apoi ai să-i îmbraci, Căci goliciunea lor se cere A fi ascunsă de vedere – Din brâu, la glezne, să le vie, Când îmbrăcați ei au să fie.

⁴³Aron și-ai săi fii purta-vor Izmene-atuncea când intra-vor În cortul întâlnirii, sau Atunci când de altar ei au Să se apropie, să facă Slujba-n Lăcașul sfânt. Deci dacă În ăst fel fi-vor îmbrăcați, N-au să se facă vinovați Și n-au să fie pedepsiți – Cu moartea, nu vor fi loviți. Aceasta, vreau ca să se știe, Și-o lege veșnică să fie Pentru Aron, neîncetat, Și celor ce-i vor fi urmat.”