1„Cortul, ca să-l alcătuiești, Zece covoare folosești. Covorul fi-va împletit Din in subțire, răsucit. De-asemeni, fi-vor folosite Și materialele vopsite Cu-albastru și cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu.
2Și douăzeci și opt de coți, Vreau, în lungime, să socoți Covorului și măsurat Să ai doar patru coți, în lat. La fel vor fi – ca lucrătură – Toate având astă măsură.
3Cinci, la olaltă, să se pună, Căci fi-vor prinse împreună. Covoarele rămase-apoi, La fel o să le prindeți voi.
4Pe-mpreunarea de covoare, Să faceți niște cheutoare. Pe șir, pe ultimul covor, Făcute cheutori fi-vor – Acolo ele au să vie Și-albastre trebuie să fie.
5Le cel dintâi covor, cincizeci De cheutori, veți face deci. Apoi, să faci covorului De la sfârșitul rândului Din cea de-a doua-mpreunare – La fel – cincizeci de cheutoare. Ele vor trebui să stea Una în fața alteia, Ca astfel să se potrivească.
6Din aur, să se făurească Cincizeci de copci. Să prinzi cu ele, Toate covoarele acele Și astfel, cortul, la sfârșit, Ca un întreg va fi privit.
7Din păr de capră, mai apoi, Covoare să mai faceți voi. Cortul o să-l acoperiți, Cu ele. O să pregătiți Doar unsprezece, care sânt Bune de acoperământ.
8Covorul are, în lungime, Treizeci de coți, iar în lățime, Doar patru coți el va avea; Iar celelalte-asemenea.
9Voi, cinci covoare, să luați Și împreună le legați. Pe cele șase, la sfârșit, Să le legați deosebit. Pe-al șaselea să-l îndoiești, Căci trebuie să-l folosești Apoi, în fața cortului.
10La marginea covorului, Aflată-n prima-mpreunare Ce ai făcut-o din covoare, Cincizeci de cheutori să pui. La marginea covorului Din cea de-a doua-mpreunare, Pui tot cincizeci de cheutoare.
11Să faci cincizeci de copci de-aramă Care apoi – de bună seamă – Vor trebui a fi trecute Prin cheutorile făcute. Acoperișul cortului Să-l împreuni de-asupra lui Și astfel să îl potrivești, Ca un întreg s-alcătuiești.
12În urmă, întâmpla-se-va Că va mai trece, cu ceva – Din ale-acoperișului Covoare – peste cort; să pui Ca jumătate din covor, Să fie drept apărător, Spre a-nveli, cu voalul lui, Partea din spate-a cortului.
13Dintre covoarele ce sânt Pe cort, drept acoperământ, Ceea ce va rămâne-n plus, Astfel urmează a fi pus, Încât acoperișul lui, Va-ntrece ale cortului Margini – așa precum socot – Pe două laturi, cu un cot.
14Peste acoperiș apoi, Învelitori veți pune voi. Prima învelitoare deci, Va fi din piele de berbeci. În roșu – după ce-o croiești – Va trebui să o vopsești. Vei face-a doua-nvelitoare, Din piele de vițel de mare.
15Și niște scânduri trebuiesc – Tot din salcâm – căci folosesc La cortul Meu. Pe fiecare Le puneți ca să stea-n picioare.
16O scândură s-aibă-n lungime, Doar zece coți, iar în lățime, S-o faci de-un cot și jumătate. Toate, la fel, vor fi lucrate.
17Două urechi cari sunt unite, Pe scânduri fi-vor țintuite. Deci toate scândurile lui – Adică ale cortului – La fel vor trebui lucrate.
18Faci douăzeci și, așezate, La cort vor fi – precum se cere – Spre latura ce-i cu vedere Spre miazăzi. Apoi, sub ele,
19Va trebui să pui acele Picioare de argint pe care, Ai să le-așezi – pe fiecare – Tot câte două, potrivite Urechilor ce-s pregătite.
20Tot douăzeci de scânduri pui, Pentru latura cortului, Care, spre miazănoapte, vine.
21Aceste scânduri se vor ține Tot pe patruzeci de picioare – Deci două, pentru fiecare – Tot din argint, precum am spus.
22La latura dinspre apus, Doar șase scânduri ai să pui,
23Iar două-n fundul cortului – În unghiuri, fi-vor așezate.
24Acestea trebuiesc legate, Tot câte două, începând De jos și-n urmă ajungând Strânse a fi, într-un cerc – sus – În unghiuri, pentru-a se fi pus. La fel trebuie a fi ele.
25Așa, din scândurile-acele, Doar opt vor trebui lucrate, Iar șaisprezece sunt, de toate, Picioarele de-argint pe care Au să se-așeze fiecare – Căci scândurile-acestea au Două picioare, pe cari stau.
26Apoi, iată ce te îndemn: Să făurești cinci drugi de lemn. Salcâmul să îl folosești Pentru ca drugii să-i cioplești. Pe-o latură a cortului, Drugii aceștia să îi pui.
27Pe altă latură apoi, Încă cinci drugi, să puneți voi. La fel, și-n fundul cortului, Va trebui, cinci drugi, să pui, În spatele scândurilor.
28Drugul de la mijlocul lor Va trebui să se întindă, Pe toate ca să le cuprindă, De la un capăt începând, La celălalt cap ajungând.
29Tu, scândurile, le stropești Cu aur, și-ai să poleiești Cu aur, drugii. Fiecare Dintre verigile în care Drugii aceia au să vie, Din aur trebuie să fie.
30Cortul, așa cum l-ai văzut – Pe munte – trebuie făcut.”
31„Apoi, vei face o perdea – Culoare-albastră va avea Și-ai să adaugi purpuriu, Iar la sfârșit cărămiziu. Din in subțire, împletit, S-o faci. Să aibă, zugrăvit, Pe fețe, heruvimi. Să fie Lucrată dar, cu măiestrie.
32Pe patru stâlpi să o așezi, Iar stâlpi-aceia să-i lucrezi Doar din salcâm. Când îi sfârșești, Cu aur, să îi poleiești Și tot din aur, să lucrezi Niște cârlige. Să-i așezi Să steie pe niște picioare, Cari din argint sunt, fiecare.
33De copci, trebuie atârnat Apoi, perdeaua. Așezat, În dosul ei, are să fie Chivotul pentru mărturie. Perdeaua va avea menire Pentru a face despărțire, Acolo, între Locul sfânt, Și între cel chemat „prea sfânt”.
34Chivotul, în cari vei avea, Depusă, mărturia Mea – Cu-al său capac ce e chemat „Al ispășirii” – așezat Are să fie, pe pământ, În Locul care e prea sfânt.
35Masa, dincoace de perdea, Să o așezi; asemenea, Și sfeșnicul ai să îl pui, În fața mesei. Locul lui Spre miazăzi are să fie, Iar locul mesei va să vie Spre miazănoapte. O lucrare
36Mai ai a face, la intrare, În cort: vei face o perdea. Albastru ai să pui în ea; De-asemeni, pune purpuriu Și pune și cărămiziu. Ea, la gherghef, va fi cusută Și trebuie a fi făcută Din in subțire, răsucit.
37Cinci stâlpi vei face, la sfârșit, Pentru perdea, iar lemnul lor Va fi cel al salcâmilor. În aur să îi învelești Și-apoi, pe ei, să țintuiești Cârlige, cari vor fi lucrate Din aur. Trebuiesc turnate Și cinci picioare de aramă, Pentru-acești stâlpi, de bună seamă.”