1Pe Moise, l-a chemat, la El, Domnul și-a zis: „Lui Israel,
2Să-i spui: „Un dar să-Mi pregătiți”, Iar darul, voi o să-l primiți. O să-l luați de la oricine Are să-l deie, pentru Mine, Cu largă inimă. Deci iată,
3Ce dare trebuie-adunată: Argint și aur să luați, Aramă să mai adunați;
4Materii colorate-apoi, Va trebui să strângeți voi – Vor fi albastre, purpurii, Dar fi-vor și cărămizii. Din păr de capră s-aibă fire Pânza, dar vreau și in subțire;
5Piei de berbeci să adunați, Vopsite-n roșu; să luați Piei de vițel de mare-apoi. Lemn de salcâm să primiți voi,
6Și untdelemn ce-i folosit Doar pentru sfeșnic. Negreșit, Și mirodenii trebuiesc – Din cele ce se folosesc Pentru al ungerii ulei. De-asemeni, trebuie să iei Tămâie-apoi, mirositoare;
7Onix să iei și pietre care Doar la efod (sau umerar) Le folosești, și la pieptar.
8Un sfânt locaș, să-Mi faci apoi, Căci locui-voi între voi.
9Așa precum veți fi văzut – Căci vă arăt – vreau, ca făcut Să fie cortul Domnului, Cu vasele ce-s ale lui.”
10„Din lemnul de salcâm apoi, Chivot doresc să faceți voi. El o să aibă, ca lungime, Doi coți jumate; în lățime Și-n înălțime mai apoi, De-un cot jumate-l faceți voi.
11Chivotul fi-va poleit Cu aur, când va fi sfârșit; Să-l poleiți pe exterior Și, tot la fel, pe interior. Cu un chenar de aur pur, Să-l încadrați, jur împrejur.
12Patru verigi vor fi turnate, Din aur, care, așezate Vor fi în colțurile lui.
13Să-i faci apoi, chivotului, Drugi de salcâm. Să-i poleiești Cu aur, după ce-i sfârșești.
14Drugii vor trebui luați Și prin verigi, apoi, băgați – Prin cele care-au fost turnate, Din aur și-apoi așezate Pe marginea chivotului – Servind pentru transportul lui.
15Drugi-n verigile acele Vor rămânea – nu-i scoți din ele.
16Iată că Eu îți voi da ție – Pentru chivot – o mărturie. Această mărturie dată, În el, trebuie așezată.
17Să-i faci capac chivotului. Se va chema capacul lui „Al ispășirii”. Să-l lucrezi Din aur pur și să-l așezi, Acoperiș, chivotului. Iată care-i măsura lui: Doi coți jumate în lungime, Și-un cot jumate în lățime.
18Apoi, din aurul bătut, Mai trebuie ceva făcut: Doi heruvimi să modelați, Și pe capac să-i așezați.
19Unu-ntr-un capăt va fi pus; Altul, la capătul opus. Aceștia, terminați fiind, Au să apară ca ieșind De pe capacul ispășirii.
20Ei se vor arăta privirii, Cu aripile-acoperind Capacul, fața lor fiind, Către acesta, îndreptată.
21Vei pune mărturia dată De Mine, în chivotu-acel Și-așezi capacul, peste el.
22Acolo, te-ntâlnești cu Mine – Acolo voi veni la tine. De pe capacul încadrat De heruvimi – capac chemat „Al ispășirii” – pus apoi, Peste chivotu-n care voi Veți ține a Mea mărturie, Porunci îți voi transmite, ție; Iar tu ai să le-aduci astfel, Copiilor lui Israel.”
23„Să faci, apoi, cum te îndemn: O masă, să durezi, din lemn, Iar lemnul, de salcâm să fie; Măsurile ți le spun ție: Doi coți să aibă în lungime, Un cot jumate înălțime, Iar ca lățime, Eu socot, Să fie numai de un cot.
24Când masa ai s-o isprăvești, Cu aur să o poleiești. Să îi mai faci, jur împrejur, Chenar apoi, din aur pur.
25Mesei – în jur – pervaz să-i pui; De-o palmă, e lățimea lui. Pervazului – din aur pur – Chenar să-i faci, jur împrejur.
26Patru verigi să faci, turnate Din aur, care, așezate Vor fi în colțurile ei.
27Drugii de lemn, apoi, îi iei Și prin verigi ai să îi treci, Și-i vei lăsa acolo. Deci, Lângă pervaz, ai să așezi Verigile, și deplasezi Masa, cu drugii ce-s făcuți Anume, prin verigi trecuți.
28Drugii, din lemn să îi ciopliți, Cu aur să-i acoperiți, Și folosiți drugii acei, Ca să mutați masa, cu ei.
29Va trebui să faceți voi, Cățui și farfurii apoi; Cești și potire, să-ncropiți. Toate o să le folosiți La jertfele de băutură Și fi-va, a lor lucrătură, Făcută în aur curat.
30Pe masă, veți fi așezat Pâini, pentru punere-nainte. Aceste pâini – să țineți minte – Pe masă se vor fi aflat, ‘Nainte-Mi puse, ne-ncetat.”
31„Din aurul curat, apoi, Un sfeșnic să îmi faceți voi. Va fi, din aurul bătut, Dintr-o bucată – tot – făcut. Piciorul și cu fusul lui, Potirele sfeșnicului, Cu gămălii și flori lucrate – Dintr-o bucată – vor fi toate.
32Și șase brațe va avea Pe laturi. Ele vor ședea Tot câte trei: trei vor fi puse Pe-o latură, având opuse, Pe celelalte trei apoi.
33Pe brațele din sfeșnic, voi Veți așeza – pe fiecare – Câte-un potir, în chip de floare. Floarea, ca de migdal să fie, Și-n vârf să aibă gămălie.
34Pe fus, sfeșnicul va avea Patru potire-asemenea. Ca floarea de migdal să fie, Și-n vârf să aibă gămălie.
35Pe cele șase brațe, care Din sfeșnic ies – sub fiecare – Pusă va trebui să fie, Acolo, câte-o gămălie.
36Cu brațul – din acea bucată – Va trebui a fi lucrată Și gămălia lui. Făcut, Numai din aurul bătut, Totul va fi. Aur curat, Veți folosi, neîncetat.
37Și șapte candele apoi, Va trebui să faceți voi. De-asupra, ele să se-așeze, În față, ca să lumineze.
38Să faceți cenușările, Să faceți și mucările, Numai din aurul curat.
39Deci, un talant va fi luat – De aur – iar apoi, din el, Veți face sfeșnicul acel, Uneltele sfeșnicului Și tot ce-i aparține lui.
40Totul va trebui făcut, Asemeni chipului văzut Pe munte, unde te-am chemat Și unde ți l-am arătat.”