1Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Te sui, la Mine, însoțit De frate’ tău, Aron; apoi, Pe lângă el, mai cheamă doi: Întâi Nadab are să fie, Cari cu Abihu va să vie. Dintre bătrâni, din Israel, Ia șaptezeci. Grupul acel Te va-nsoți apoi, pe tine, Când ai să urci până la Mine. Din depărtare, vă-nchinați Și, la pământ, cu fața, stați.
2Doar Moise, singur, va putea, De Domnul, a se-apropia. Ceilalți să stea la depărtare. Restul poporului nu are Voie să urce, ci va sta Deoparte și va aștepta.”
3Moise, din munte, a venit Și oamenilor le-a vorbit, Împărtășind poporului Vorba și legea Domnului. Poporul zise: „Tot mereu, Vom face ce-a zis Dumnezeu.”
4Moise, tot ceea ce i-a zis Domnul, pe munte-atunci, a scris. Apoi, în zori, când s-a trezit, El, un altar, a întocmit, Chiar lângă poala muntelui. A așezat, în jurul lui, Douăsprezece pietre. Ele – Adică pietrele acele – Reprezentau în acest fel, Întreg neamul lui Israel. Moise a vrut, atunci, să fie O piatră, pentru-o seminție.
5Pe niște tineri, el i-a pus, Și-arderi de tot ei au adus. Tauri apoi, au junghiat, Din care jertfe-au înălțat – De mulțumire – Domnului.
6Din sângele jertfelor Lui, Moise, jumate, a luat Și-n străchini el l-a așezat. Cu ce-a rămas, el a stropit Altarul pe cari l-a zidit.
7În urmă, Moise a luat Cartea în care a-nsemnat Tot legământul dăruit De Dumnezeu, și l-a citit Apoi, în fața tuturor. Atunci, acel întreg popor, A spus: „Vom face – negreșit – Tot ceea ce a poruncit Domnul acum, prin gura ta. În toate, Îl vom asculta.”
8Moise, cu sânge, a stropit Poporul și-astfel a vorbit: „Sângele-acesta e al lui – Este al legământului – Pe care Domnul l-a-ncheiat Și care e întemeiat Pe vorbele ce s-au rostit, Pe care eu vi le-am citit.”
9Moise, pe munte, s-a suit. Atunci, Aron l-a însoțit, Nadab și-Abihu; iar cu ei, Urcară și bătrâni-acei – Adică șaptezeci, pe care, Moise-i luase, la plecare.
10Oameni-aceia L-au văzut Pe Dumnezeu. El a avut Atunci, sub ale Lui picioare, Ceva la fel ca o lucrare Ce din safir părea să fie Și care era străvezie, Precum e chipul cerului Ziua, în curăția lui.
11El n-a respins, în nici un fel, Pe cei aleși, din Israel. Ei au mâncat și au băut, Deși, pe Domnul, L-au văzut.
12Domnul, lui Moise-i zise-apoi: „Vino pe munte, înapoi. Acolo, să M-aștepți pe Mine. Eu pregăti-voi, pentru tine – Pe tablele de piatră-nscris – Cuvintele pe cari le-am zis. Astfel, cu tine, vei avea Poruncile și Legea Mea. Ai să le dai poporului, Pentru învățătura lui.”
13Moise, în urmă, s-a sculat, Iar Iosua, cu el, a stat Căci – tot mereu – el l-a slujit. Moise, pe munte, s-a suit, La Dumnezeu. Când a plecat,
14Către bătrâni, a cuvântat: „În acest loc, rămâneți voi Până ne-ntoarcem înapoi. Aron și Hur vor rămânea Aici, iar dacă veți avea Neînțelegeri între voi, Duceți-va la ei apoi.”
15Moise, pe munte, s-a suit, Iar norul a învăluit Îndată, creasta muntelui.
16Atuncea, slava Domnului, Pe muntele Sinai, a stat. Norul acela s-a lăsat Și șase zile-a învelit Muntele-ntreg. Când a venit A șaptea zi, din noru-acel, Pe Moise, l-a chemat la El
17Domnul. Atuncea, slava Lui Era asemeni focului; Era un foc mistuitor – În fața-ntregului popor – Pe vârful muntelui aflat.
18În noru-acela a intrat Moise atunci, și a suit; Pe creastă-n urmă, s-a oprit Și patruzeci de zile-a stat – Și nopți apoi – și-a așteptat.