Exodus 19
1 A treia lună a venit, De când Israel a ieșit Din țara Egiptenilor. Atunci, ajunse-acel popor, Într-un pustiu, Sinai numit.
2 Acolo, el a poposit, Din Refidim când a plecat. Locul în cari s-au așezat Moise și cu poporul lui, Era în fața muntelui.
3 Moise, pe munte, s-a suit, La Domnul, care i-a vorbit: „Să-i spui, casei lui Israel, Să-i spui poporului acel:
4 „Voi toți, acuma, ați văzut Ceea ce Domnul a făcut Egiptului, cum v-am purtat Și cum, pe munte, v-am urcat, Pe-aripi de vultur, pân’ la Mine.
5 Acum, să înțelegeți bine: De-Mi ascultați glasul mereu Și țineți legământul Meu, Voi – din popoarele ce sânt, Azi, risipite pe pământ – Veți fi ai Mei, ai Domnului, Căci tot pământul e al Lui.
6 Astfel, o să Îmi fiți – voi toți – O-mpărăție de preoți. Voi o să-Mi fiți neamul Meu sfânt, Cum alte neamuri nu mai sânt.” Deci să vorbești în acest fel, Copiilor lui Israel.”
7 Moise s-a-ntors și i-a chemat Pe cei bătrâni și i-a-nștiințat De tot ceea ce-a poruncit Domnul, atunci când i-a vorbit. El a transmis, poporului, Ceea ce-i spuse Domnul, lui.
8 Întreg poporul a promis: „Vom face precum Domnu-a zis!”, Moise Îi duse Domnului Cuvintele poporului.
9 Domnul, lui Moise-i spuse: „Bine! Iată că voi veni la tine, Într-un nor gros învăluit Și voi putea fi auzit, De-acest popor, când îți vorbesc. Astfel, Eu am să-i întăresc – Căci Mă va auzi pe Mine – Încrederea ce-o are-n tine.” Moise i-a spus iar – Domnului – Cuvintele poporului.
10 Domnul, pe Moise, l-a chemat Și astfel, El a cuvântat: „Poporul, să îl pregătești: Astăzi și mâine, să-l sfințești, Și să îl pui pe fiecare, Să-și spele haina ce o are.
11 A treia zi, gata să fii! A treia zi, Domnul – să știi – Că se pogoară pe Sinai. În fața muntelui să stai, Cu tot poporul lângă tine, Pe Domnul să-L vedeți, când vine.
12 Jur împrejur, să stabilești Margini, pe cari să nu-ndrăznești Apoi, să le încalci, cumva, Nici tu și nici altcineva. Poporului, așa să-i spui: „Să n-atingi poala muntelui, Și nici să nu te sui pe el! Oricine face-va altfel, Cu moartea fi-va pedepsit,
13 Pentru că nu e-ngăduit, Ca acest munte, înadins, De mâini de om, a fi atins! Oricine face-va altfel Și-atinge-va muntele-acel, Să fie omorât pe loc – Fie el om, sau dobitoc! Cu pietre, să îl omorâți, Sau cu săgeți să îl loviți. Când trâmbița are să sune, Întreg poporul să se-adune, Și doar apoi – cu tine-n frunte – Să se îndrepte către munte.”
14 Moise, din munte, a venit Și-apoi poporul și-a sfințit Și hainele și le-a spălat.
15 În urmă, el a cuvântat: „Gata-n trei zile, vreau să fiți! În acest timp, sunteți opriți De-a vă atinge de femei.” Cum a cerut, făcut-au ei,
16 Și-a treia zi au auzit Tunete mari și au zărit Fulgere multe și-un nor gros, Care a coborât, în jos, Și muntele l-a-nvăluit. Atuncea, trâmbița-a pornit Ca să răsune cu putere, Peste-a poporului tăcere, Care privea înmărmurit, Căci groaza l-a încremenit.
17 Moise, poporul, și-a luat Și către munte s-a-ndreptat, Șezând apoi, la poala lui, Spre-ntâmpinarea Domnului.
18 Sinaiul era-nvăluit În fum, căci Domnul a venit Să stea-n mijlocul focului, Atunci, pe piscul muntelui. Fumul care se ridica, Părea a fi asemeni ca Fumul de un cuptor făcut. Întregul munte s-a zbătut Și cu putere-a tremurat.
19 Puternic, trâmbițe-au sunat, Iar Moise-n acel timp, vorbea Cu Domnul, care-i răspundea Cu glas puternic, ascultat De tot poporul adunat.
20 Pe munte, Domnu-a coborât – Pe vârful lui a tăbărât – Și l-a chemat pe Moise, sus – Pe munte – iar Moise s-a dus.
21 Domnul, lui Moise-i zise-apoi: „Coboară, du-te înapoi Și să îi spui poporului, Că nu îngădui, nimănui, La Domnul, buzna, ca să dea, Doar pentru a-L putea vedea, Ca nu cumva, în foc și pară, Mulți din acest popor, să piară.
22 Toți preoții cari vor putea, De Mine, a se-apropia, Să se sfințească, poruncesc, Să nu cumva să îi lovesc Apoi, cu moarte, și pe ei.”
23 „Așa va fi, precum Tu vrei!” – Moise a zis. „Poporului, Să urce creasta muntelui, Nu îi va fi îngăduit, Pentru că Tu ai poruncit Și-ai zis: „Margini să stabilești, Și-ntreg poporul să-l sfințești”.”
24 Domnul a pus: „Pogoară-te, Și, cu Aron, iar, suie-te! Deoparte, preoții să stea – Și tot poporu-asemenea – Căci astfel au să se păzească, Iar moartea n-are să-i lovească.”
25 Moise se-ntoarse la popor Și-a spus acestea, tuturor.