1„Porunci și legi, eu v-am adus Și rânduieli, precum a spus Domnul să fac. Să ascultați Tot ce vă spun și să-nvățați Ca toate să le împliniți, În țara care-o s-o primiți.
2Voi, teamă, să aveți mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu Și să păziți, neîncetat, Poruncile ce vi le-a dat Și legea Lui. Ai voștri fii – Iar după ei, ai lor copii – Să le-mplinească, să le-asculte, Ca să aveți toți, zile multe.
3Israele s-asculți, mereu, Poruncile lui Dumnezeu, Și caută să le-mplinești Ca, fericit, tu să trăiești Și-n număr, înmulțit, mereu, Să fii, de Domnul Dumnezeu, Așa cum a făgăduit Părinților, când le-a vorbit Și-a zis că tu ai să primești O țară mare, ca-n povești. Lapte și miere curg în ea – În țara care-o vei avea.
4Israele, cuvântul meu, Ascultă-l! Domnul Dumnezeu Este singurul Domn. Nu sânt Alții, în cer, sau pe pământ.
5Ascultă de cuvântul Său Și să-L iubești pe Domnul tău, Din suflet, din inima ta, Cât în putere îți va sta.
6Poruncile ce le primești, În inimă, să le păzești.
7În minte, ți le-ntipărește Și fiilor tăi, le vorbește, Acasă când tu ai să fii, Când vei pleca-n călătorii, Sau când te culci să te-odihnești, Precum și-atunci când te trezești.
8Un semn de-aducere aminte, Să-ți legi la mâini și înainte, Ca pe fruntarii, să le-așezi Între-ai tăi ochi, ca să le vezi.
9Pe toți ușiorii caselor, Să-i încrestezi, cu slova lor. Pe porți, să ți le scrii, mereu, Ca să nu uiți, de Dumnezeu.”
10„Iată că Dumnezeul tău Nu-Și va călca cuvântul Său, Ci te va duce – cum a zis – În țara care a promis Părinților tăi – cum se știe – Că dăruită-ți va fi ție. El, cu Avram, a povestit Și cu Isac a mai vorbit Și-apoi cu Iacov. Le-a promis Că îți dă țara cea de vis. Vei stăpâni cetăți mai mari – Multe și bune – dar pe cari Tu nici măcar nu le-ai zidit,
11Case ce nu le-ai construit – Pline de bunuri – pentru care Tu n-ai făcut nici o lucrare, Puțuri cu ape-mbelșugate Cari nu de tine-au fost săpate, Vii și măslini buni de rodit Pe care nu tu i-ai sădit. Din ele, când tu vei gusta –
12Și-ai să te saturi – nu uita De Domnul care te-a luat De mâini și te-a eliberat Din al Egiptului ținut – Din rob, El, liber, te-a făcut.
13Teamă să ai, de Dumnezeu, Să știi să Îl slujești mereu, Și-atunci când faci un jurământ, Să juri pe Numele Lui Sfânt.
14Nu căuta alți dumnezei: Să nu te iei după acei Pe cari alte popoare-i au – Din cele care-n juru-ți stau –
15Pentru că al tău Dumnezeu Este un Domn gelos, mereu. A Lui mânie se aprinde Și-ndată ea vă va cuprinde Pe toți și fi-veți nimiciți.
16Pe Domnul, să nu-L ispitiți Așa precum ați mai făcut Pe când la Masa ați șezut.
17Păziți porunca Domnului Și împliniți legile Lui.
18În fața Lui, va fi făcut Numai ce-i bine și plăcut, Ca fericit, tu să trăiești, În țara ce ai s-o primești – Țara care a fost jurată, Părinților, că-ți va fi dată.
19Acum, Domnul îl izgonește Pe-al tău vrăjmaș – cari locuiește În țara ‘ceea minunată – Spre a-mplini ce-a spus odată.
20Când vei ajunge întrebat, De fiul tău, „Ce-a însemnat Învățăturile aceste? Dar cu aceste legi, ce este? Și ce e cu aste porunci Date de Domnul nost’?”, atunci,
21Tu să răspunzi, copilului: „Eram ai Faraonului Robi, în Egipt. Din a lui țară, Doar Dumnezeu ne-a scos afară.
22Sub ochii noștri, a făcut Minuni cum nu s-au mai văzut – Cu semne mari și-nfricoșate – Și toate fost-au îndreptate În contra Faraonului Precum și a Egiptului.
23De-acolo, El ne-a scos pe noi, Și-aicea ne-a adus apoi, Exact așa precum a zis, Cum a jurat, când a promis Părinților, c-o să ne dea Țara, să locuim în ea.
24Domnul ne-a poruncit atunci, Ca aste legi și-aste porunci, Neîncetat, să le păzim Și astfel, fericiți să fim. Teamă, va trebui, mereu, S-avem față de Dumnezeu, Iar El, în viață, ne va ține, Precum și azi face, vezi bine.
25Vom avea parte de-ndurare, Dacă cu scumpătate mare, Vom împlini aste porunci, Așa cum Domnu-a spus atunci.”