1Când la Ierusalim ajunse Cu spaima care îi pătrunse În suflet, Roboam de-ndat’, Pe lângă sine-a adunat Casa lui Iuda. Au venit Și oamenii care-au ieșit Din Beniamin și îl slujeau. O sută optzeci mii erau Toți oamenii buni de război. Cu ei, voia ca înapoi, Să poată să aducă el, Întreg poporul Israel.
2Șemaia, omul Domnului, S-a dus însă, în fața lui, Trimis de Domnul – negreșit – Care în ăst fel, i-a vorbit:
3„Spune-i lui Roboam – cel care Pe Solomon, părinte-l are – Cari peste Iuda, împărat, De către Mine-i așezat. Casei lui Iuda, să-i vorbești Și-asemenea, să poruncești La toți aceia care vin Din ramura lui Beniamin!”
4Șemaia, împăratului – După porunca Domnului – I-a spus: „Ascultă glasul meu! „Așa vorbește Dumnezeu: „Să nu-ndrăzniți să-ncepeți voi, Cu Israelul, vreun război! Tu împărate, acum lasă Aceste gânduri și acasă Să se întoarcă fiecare! Toată această întâmplare, Aflați dar, că s-a petrecut, Pentru că Eu, Domnul, am vrut!” Cu toții s-au înspăimântat Și-n urmă ei au ascultat Astă poruncă-a Domnului, Adusă de prorocul Lui. În contra lui Ieroboam, N-a mai pornit dar, Roboam.
5Cât la Ierusalim a stat, În Iuda el a ridicat Cetăți pe cari le-a întărit De-ndată ce le-a construit.
6El, Betleemul, l-a-nălțat; Etamul l-a mai ridicat; Tecoua a mai fost zidită,
7Bet-Țur mai fost-a construită, De Soco și-Adulam urmată;
8Mareșa fost-a ridicată, Cetatea Zif și cea din Gat;
9Adoraim a mai urmat, Lachis și Zeca, spre sfârșit.
10Țorea, apoi, s-a construit, Urmată și de Aialon Și totodată de Hebron. Acestea-n Iuda se aflau Și-n Beniamin se mai găseau. De-ndată ce-au fost construite Cetățile-au fost întărite.
11În ele fost-au așezate Mari magazii pentru bucate, Pentru ulei și vin. Erau Puși căpitani care vegheau Asupra magaziilor Precum și a cetăților.
12Suliți și scuturi s-au luat Și în cetăți s-au așezat. Ele în Iuda se aflau Și-n Beniamin se mai găseau. De-ndată ce-au fost construite Cetățile-au fost întărite.
13Apoi, toți preoții pe care Neamul lui Israel îi are – Cu toți cei care s-au vădit Precum că sunt de neam Levit – Ale lor case și-au lăsat Și-n Iuda ei s-au strămutat.
14Leviții, toți, au părăsit Moșii și case și-au venit Ca la Ierusalim să stea, Căci în Israel, nimenea Nu a putut să-și împlinească Slujba aceea, preoțească – Făcută-n fața Domnului – Din pricina-mpăratului Ieroboam, cari a cătat, Mereu, de i-a împiedicat.
15Ieroboam, preoți, a adus Și pentru înălțimi i-a pus, Pentru vițeii ce-i turnase Sau pentru țapii ce-i lucrase.
16Oamenii care s-au aflat În Israel și L-au urmat Pe Dumnezeu, când au văzut Tot ce Leviții au făcut, Ale lor case își lăsară Și la Ierusalim plecară, Spre a-I sluji Celui pe care, Părinții lor, drept Domn, Îl are.
17În felu-acesta s-a vădit Precum că ei au întărit Împărăția cea pe care, În Iuda, Roboam o are, Pentru că trei ani, ne-ncetat, Oameni-aceștia au umblat Pe calea împăratului David, precum și-a fiului – Adică a lui Solomon – De care-a fost urmat la tron.
18Când Roboam fost-a-mpărat, Soață-și luă pe Mahalat; Ea este-a lui Ierimot fată, Cel care îl avuse tată Pe David și, de bună seamă, Abihail e a lui mamă. Fata lui Eliab e ea, Cari, pe Isai, tată-l avea.
19Fiu, pe Ieuș, ea l-a avut Drept cel dintâi copil născut. Pe Șemaria îl născuse Și pe Zaham îl mai avuse.
20O soață-apoi și-a mai luat: Pe cea cari Maca s-a chemat. Maca era aceea care, Pe Absalom, părinte-l are. Pe Abia, ea l-a avut Drept cel dintâi fecior născut. Pe-Atai apoi l-a zămislit, Pe Ziza și pe Șelomit.
21Iar Roboam se dovedea, Cum că pe Maca o iubea, Mai mult decât își îndrăgise Soațele cari le dobândise, Căci optsprezece a ținut. De-asemenea, a mai avut Șaizeci de țiitoare, el. A dobândit în acest fel, Un număr mare de copii: Căci douăzeci și opt de fii Și șaizeci fete, i-au născut Femeile ce le-a avut.
22Pe Abia, el l-a adus – Pe fiul Macăi – și l-a pus Mai mare peste-acei copii Care au fost drept ai săi fii, Căci în al său loc, a cătat, Să-l lase-n urmă, împărat.
23Prin felu-n care a muncit, Cu minte el s-a dovedit. În Beniamin și-n Iuda, el I-a risipit în acest fel, Iar locurile hărăzite Le-au fost cetățile-ntărite. Acolo, el i-a însurat Și hrană din belșug le-a dat. Feciorii lui, cum s-a văzut, Multe neveste, au avut.