1Neamul de Filisteni, apoi, A început un nou război, Cu Israelul. L-au bătut Și-apoi, să fugă, l-au făcut. Și mulți bărbați, din Israel, Pieriră în războiu-acel, Pe-un munte-n care au fugit Și cari, Ghilboua, s-a numit.
2Mulți Filisteni l-au căutat – Ca să îl prindă – pe-mpărat. Pe Saul, ei l-au urmărit Și-ntâi, pe-ai săi fii, i-au lovit. Pe Ionatan, ei l-au tăiat, Fiind de-Aminadab urmat Și Milchișua. La sfârșit,
3Arcașii lor au reușit, Pe Saul, să-l rănească, rău.
4Saul a zis, omului său, Cel care armele-i ducea: „Scoate, îndată, sabia Și-omoară-mă! Fă cum am zis, Căci nu vreau ca să fiu ucis, De-ai mei vrăjmași – aici, aflați – Cari, împrejur, nu sunt tăiați! Nu vreau să vină orișicine, Ca să își bată joc, de mine!” Cel care armele-i ducea, N-a vrut să scoată sabia, Pentru că omul s-a temut. Saul, atunci când a văzut Că nu-l ascultă, a luat Sabia și s-a aruncat, Îndată-n ea, și a murit.
5Omul care l-a însoțit, Văzându-l mort, și-a scos și el, Sabia și-a făcut la fel.
6În felu-acesta a murit Saul, cel ce l-a însoțit, Cei trei feciori ce îi avea Și cel ce armele-i ducea.
7Israeliții cari erau Dincolo-n vale – ori ședeau Peste Iordan – când au văzut Tot ceea ce s-a petrecut, În mare grabă, au fugit. Văzând că Saul a murit, Iar cei trei fii ce îi avea Pierit-au de asemenea, Cetățile și le-au lăsat Și-nspăimântați, au alergat Să-și scape viața, să-și găsească, Un loc, să se adăpostească; Iar Filistenii au venit Și-n locul lor, au locuit.
8A doua zi, oastea pe care Neamul de Filisteni o are, S-a dus, pe morți, să-i jefuiască Și straiele să le răpească. Sus, pe Ghilboua, l-au găsit Pe Saul, care a murit Alături de cei trei feciori, Precum și de-ai săi slujitori.
9Capul lui Saul, l-au tăiat Și armele i le-au luat. În țara lor, ei au vestit Precum că Saul a murit. Soli au trimis, preoților Din casele idolilor, Și-n felu-acesta – de îndat’ – Întreg poporul a aflat.
10Ei au luat – de-asemenea – Armele care le avea Saul la el, și le-au adus, În țara lor, unde le-au pus În casa Astarteelor, În văzu-ntregului popor. Trupul lui Saul, l-au luat Și la Bet-Șan l-au atârnat, Pe zidurile înălțate Drept pavăză, pentru cetate.
11Locuitorii cei pe care Iabes, în Galaad, îi are, Aflară de la Filisteni Ce au făcut ai lor oșteni – Cu Saul – și s-au întristat.
12Cei mai viteji s-au ridicat Căci, spre Bet-Șan, ei au gândit, Ca să pornească, negreșit. Întreaga noapte au umblat Și de pe ziduri au luat, Apoi, trupu-mpăratului Precum și-ale fiilor lui. Sosind la Iabes, înapoi, Ei au ars trupurile-apoi.
13Oasele-n urmă le-au luat Și în pământ la-au așezat, La Iabes, sub stejarul care Le-acoperă cu umbra-i mare. După ce toate le-au sfârșit, Ei – șapte zile – au postit.