1Nahaș, cel care-i Amonit, În Galaad a năvălit Și Iabesul l-a-mpresurat. Locuitorii au strigat: „Să faci un legământ cu noi, Și îți vom fi supuși apoi!”
2Nahaș – cel care-i Amonit – În felu-acesta, le-a vorbit: „Bine! Un legământ voi face Cu voi, îndată – fiți pe pace! De mă lăsați ca ochiul drept, La toți, ca să vi-l scot, accept Să fac un legământ cu voi, S-arunc astfel ocară-apoi, Peste întregul Israel!” Vreți dar să-l încheiem astfel?”
3Bătrânii care s-au aflat În Iabes, s-au cutremurat Și au răspuns plini de necaz: „Vrem, mai întâi, un mic răgaz. Ne lasă dar, și-n timpu-acel, Soli vom trimite-n Israel, Ca ajutor să căutăm; Iar dacă n-o să-l căpătăm, Atuncea, precum zici să fie, Căci toți ne vom supune ție.”
4Astfel, un grup de soli s-a dus Până la Ghibea și au spus – La toți cari fost-au în cetate – Ce încercări neașteptate Lovit-au Iabesul. De-ndat’, Întreg poporul a strigat Și-a plâns apoi, cu mic, cu mare. Ghibea era cetatea-n care, Saul, în acel timp, ședea.
5El, de la câmp, tocmai venea, Mergând în urma boilor. „De ce plânge acest popor” – El a-ntrebat, căci auzise Ce larmă mare se stârnise. Atunci i s-a istorisit Ceea ce solii au vestit, Despre tot ce s-a întâmplat La Iabes. Saul s-a-ncruntat,
6Cuprins de o mânie mare Și-un aprig dor de răzbunare. În urmă, Duhul Domnului S-a pogorât asupra lui.
7El, o pereche, a luat – De boi – pe care i-a tăiat. Bucăți din boi, el a trimis – Prin soli – în Israel, și-a zis: „Oricine-i cel ce îndrăznește Și-n luptă nu îl însoțește Pe Saul și pa Samuel, Să știe că, în acest fel, Are să-și vadă ai săi boi, Tăiați toți în bucăți apoi!” Groaza lui Dumnezeu, de-ndată, Cuprins-a adunarea toată A fiilor lui Israel. La Saul s-au dus toți, iar el,
8Lângă Bezec, i-a numărat. În locu-acela s-au aflat, Atuncea, trei sute de mii Dintre ai lui Israel fii, La care-au fost adăugați Încă treizeci de mii – bărbați Care din Iuda au venit.
9Saul, la soli, le-a poruncit: „Spuneți mulțimilor pe care Iabesul din Galaad le are: „Mâine, atunci când dogorește Soarele tare, vă sosește – Din partea noastră – ajutorul.” Solii s-au dus, iar când poporul Din Iabes, vestea, a aflat, Nespus de mult s-a bucurat.
10La Amoniți, soli, au trimis, Care în acest fel au zis: „Supuși vă vom fi – mâine – noi, Și faceți tot ce vreți apoi.”
11Trei cete, Saul și-a făcut Și către Iabes a trecut, În straja dimineți-apoi, Gata fiind pentru război. Pe Amoniți, el i-a lovit În zori și-apoi i-a biruit. Pe când amiază s-a făcut, I-a risipit și i-a bătut, Încât n-au mai putut apoi, Să se adune, doi cu doi.
12Poporu-a mers la Samuel Și i-a vorbit, în acest fel: „Cine a zis: „Saul, apoi, O să domnească peste noi?”? Scoate-l în față, imediat, Ca să îl omorâm, de-ndat’!”
13Saul s-a ridicat și-a zis: „Nimenea nu va fi ucis, Căci Dumnezeu l-a izbăvit Pe Israel, azi, negreșit.”
14Și Samuel s-a ridicat, În urma lui, și-a cuvântat: „Toți, la Ghilgal – azi – să veniți, Ca-mpărăția s-o-ntăriți!”
15Poporul, la Ghilgal, s-a dus Și-acolo Saul a fost pus Ca împărat, în Israel. Saul și tot poporu-acel Au stat în fața Domnului. Apoi, pentru cinstirea Lui, Jertfe-au adus, având menire De jertfe pentru mulțumire. În ziua ‘ceea, negreșit, Poporu-ntreg s-a veselit.