1Într-o sticluță, Samuel Avut-a untdelemn. Astfel, De Saul s-a apropiat Și pe-al său cap l-a revărsat. Apoi l-a sărutat și-a spus: „Nu te-a uns Domnul, spre-a fi pus Drept căpetenie astfel, Peste întregul Israel, Peste poporul Domnului Cari este moștenirea Lui?
2Azi – după ce mă părăsești – Doi oameni, tu ai să-ntâlnești, Lângă mormântul cel pe care, Rahela, la Țelțah, îl are, Chiar în hotarele ce țin De țara ta, de Beniamin. Atunci când au să te zărească, În acest fel au să-ți vorbească: „Știm că la drum tu ai plecat, Căci măgărițe-ai căutat. Să nu mai fii neliniștit, Pentru că ele s-au găsit. Cel ce s-a-ngrijorat de voi, E tatăl tău și-a zis apoi: „Ce aș putea să mai fac eu, Acuma, pentru fiul meu?”
3Vei merge cu-al tău slujitor, Pân’ la stejarul din Tabor. Trei oameni ai să întâlnești, Când la acel stejar sosești. Ei, spre Betel, vor a se duce, Lui Dumnezeu, jertfe, de-a-I duce. La primul, trei iezi vei vedea. Trei turte-al doilea va avea, Iar ultimul, un burduf plin, Care a fost umplut cu vin.
4De sănătate, ei – pe voi – Au să vă-ntrebe-apoi mai apoi, Și două pâini îți vor da ei. Din mâna lor, tu să le iei.
5Spre Ghibea Elohim apoi, Să vă-ndreptați, în urmă, voi. Acolo e tabăra lor, A oștii Filistenilor. Când vei intra-n cetatea ‘ceea, Ai să-ntâlnești – după aceea – O ceată de proroci venind În fața ta și prorocind. Ei vin de pe-nălțimea care E pentru jertfe. Fiecare – Cu el – timpane, va avea, Lăute – de asemenea – Cobze și fluiere. Pe dat’,
6Atuncea fi-vei îmbrăcat Cu Duhul Domnului. Cu ei – Adică cu proroci-acei – Să prorocești, vei fi putut, Pentru că fi-vei prefăcut Într-un alt om. Când vei vedea
7Că se-mplinește vorba mea, Să faci ce crezi că este bine, Căci Dumnezeu este cu tine.
8În urmă, să te-ntorci ‘napoi Și la Ghilgal să vii apoi, Ca să te întâlnești cu mine. Eu mă voi pogorî la tine. Când la Ghilgal am să mă duc, Arderi de tot am să aduc Și jertfe care au menire De jertfe pentru mulțumire. O săptămână tu vei sta, Acolo, și vei aștepta Până când voi veni la tine, Ca să îți spun ce este bine Și ce ar trebui făcut. Să faci așa cum ți-am cerut!”
9Saul – în urmă – a plecat, Iar Dumnezeu, apoi, i-a dat O altă inimă. Astfel, În acea zi, văzut-a el Că semnele s-au împlinit Așa precum a fost vestit.
10În Ghibea, când ei au intrat, Îndată i-au întâmpinat O ceată de proroci. Astfel, Atunci venit-a peste el Duhul lui Dumnezeu. Cu ei – Adică cu proroci-acei – Să prorocească a putut Și Saul. Cei ce l-au știut –
11Când l-au văzut că se găsește Între proroci și prorocește – Plini de uimire-au întrebat: „Dar oare, ce s-o fi-ntâmplat? Fiul lui Chis se dovedește Proroc a fi, căci prorocește Și-ntre proroci e așezat?”
12Altul – din Ghibea – a-ntrebat: „Dar cine este tatăl lor?” De-atunci ieșit-a în popor, Zicala care spune-astfel: „Saul e-ntre proroci, și el?” –
13Când a-ncetat de prorocit, Pe înălțime s-a suit.
14Unchiul lui Saul l-a-ntrebat, Pe el și pe-a lui slugă-ndat’: „Să-mi spuneți dar, unde v-ați dus?” Saul – atunci – astfel, a spus: „Noi, măgărițe, am cătat, Dar pentru că nu le-am aflat, Am mers până la Samuel.”
15Unchiul a zis apoi, astfel: „Spune-mi dar, când l-ați întâlnit Pe Samuel, ce ați vorbit?”
16Saul a spus: „Ne-a înștiințat Cum că degeaba-am căutat, Căci măgărițele acele Găsite-au fost, în urmă, ele.” Nimic, însă, n-a pomenit De vorbele ce le-a rostit, În ziua ‘ceea, pentru el – De-mpărăție – Samuel.
17Poporu-a fost apoi chemat, La Mițpa. Când s-a adunat În fața Domnului, astfel, Le spuse-atuncea Samuel:
18„Așa vorbește Cel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are: „Eu, din Egipt, v-am scos afară, Căci din robia cea amară, Prin al Meu braț doar, ați scăpat. De cei care v-au apăsat – De împărații din ținut, Care putere au avut – Tot Eu, apoi, v-am izbăvit.”
19Iar astăzi, iată, ați venit Aicea, și v-ați lepădat De Domnul Cel adevărat – De singurul vost’ Dumnezeu – Care v-a izbăvit, mereu, Din toate relele apoi, Din suferințe și nevoi. Iată că ați venit la El, Și I-ați vorbit, în acest fel: „Alege-ne un împărat Și-așează-l peste noi, îndat’!” Acum, să vă înfățișați În fața Domnului. Să stați, În ale voastre seminții Și după ale voastre mii.”
20Sorții, îi puse Samuel, Ca să aleagă-n Israel. Spre Beniamin au arătat Sorții. Din nou i-a aruncat,
21Doar pentru casele ce vin Din ramura lui Beniamin. Casa lui Matri a ieșit. În urmă, sorții l-au găsit Pe Saul, ca venind din ea, Care, pe Chis, tată-l avea.
22În fața Domnului au stat Și-apoi, din nou, L-au întrebat: „Aici se află omu-acel? Domnul a zis: „Iată că el E între vase-ascuns, acum.”
23Mai mulți, atunci, ieșiră-n drum Și către locul arătat, În mare grabă-au alergat. Pe Saul, iute, l-au găsit Și-apoi, cu el, au revenit În mijlocul poporului Și înaintea Domnului. În înălțime, se vădea Că el, pe toți, îi întrecea.
24În urmă, zise Samuel Către popor, în acest fel: „Vedeți pe cel ce l-a ales Domnul, acum? Bine-nțeles Că nimenea – în Israel – Nu e asemenea cu el.” Întreg poporul a strigat: „Trăiască al nost’ împărat!”
25Apoi le-a spus la fiecare, Ce drepturi, împăratul are. Cuvintele care le-a zis El, într-o carte-apoi le-a scris, Ca-ntotdeauna să se știe Ce drepturi are-o-mpărăție. Această carte s-a adus Și-n fața Domnului s-a pus. Poporu-apoi a fost lăsat Să plece – neîntârziat – Spre casă. Astfel, fiecare S-a-ntors la casa ce o are.
26Saul, la Ghibea, a venit, De-o mică oaste însoțit. Ostașii care-l însoțeau, Alăturea de el mergeau, Pentru că Domnul a lucrat Și inimile le-a mișcat.
27Însă și oameni răi au fost, Care au zis: „Nu are rost! Ce poate Saul, ca să facă, Să ne ajute-acum, chiar dacă, Iată-l că este împărat?” Dar Saul nu i-a ascultat Și chiar dacă nu i-a plăcut, Că nu aude, s-a făcut.