1 Kings 7— BIV2014

¹Alți treișpe ani i-au trebuit Lui Solomon, când și-a zidit Casa în care-apoi a stat.

²El – mai întâi – și-a ridicat O casă – cum avea în plan – Chiar în pădurea din Liban. O sută fost-au coții care Casa-n lungimea ei îi are. Cincizeci de coți avea-n lățime Și alți treizeci în înălțime. Stâlpii de cedru se-nșirau Pe patru rânduri și țineau Întreaga casă. Peste ei – Adică peste stâlpi-acei – Din cedru, grinzi au fost cioplite, Pentru-ntărire folosite.

³Cu cedru s-au acoperit Odăile care-au venit Pe stâlpi și care se vădeau Că patruzeci și cinci erau. Toate odăile acele Tot câte cincisprezece-s ele

⁴Și în trei caturi se găseau. Ferestrele ce le aveau – Și cari în ziduri sunt tăiate – Față în față-au fost aflate.

⁵Și ușile odăilor, Precum și toți ușorii lor, Erau din bârne-alcătuite, În patru muchii rostuite. La fiecare cat, erau Astfel de uși și se aflau Față în față așezate, Toate fiind, la fel, lucrate.

⁶Și un pridvor de stâlpi avea Casa. Acesta cuprindea Cincizeci de coți pentru lungime Și alți treizeci pentru lățime. Un altu-n față-i s-a făcut, Cari stâlpi și trepte a avut.

⁷Tot un pridvor avea să fie Pentru-al său scaun de domnie. Acolo, Solomon ședea Atunci când judecăți ținea. Pridvoru-acele – negreșit – „Al judecății” s-a numit. Scânduri de cedru a luat, Cu care-apoi a îmbrăcat Pridvorul tot – fără-ndoială – De la tavan, la pardoseală.

⁸În altă curte, s-a zidit Și casa lui, de locuit. În spatele pridvorului, Fost-a-nălțată casa lui. Ea poate fi asemuită Cu prima ce-a fost construită. Apoi, fiicei lui Faraon, O altă casă, Solomon I-a ridicat, căci cum se știe, Aceasta îi era soție.

⁹El pentru toate-a folosit Pietre ce s-au ferăstruit Cu fierăstrăul, ca mărețe Să fie toate-ale lor fețe. Cu pietrele astfel cioplite, Casele fost-au construite Din temelii și până sus, Căci în pereți, ele s-au pus Și înăuntru și-n afară.

¹⁰La temelie se-așezară Pietre de preț, ce se vădeau Că opt sau zece coți aveau.

¹¹Cele de-asupra așezate, După măsură-au fost tăiate – De mare preț fiind și ele – Iar peste pietrele acele, Lemne de cedru au fost puse.

¹²Curtea cea mare-n jur avuse Pietre cioplite înșirate Și pe trei rânduri așezate, Iar peste ele s-au adus Bârne de cedru de s-au pus, Asemenea pridvorului Și-a curții casei Domnului.

¹³În Tir, un om era aflat Care, Hiram, a fost chemat, Iar Solomon, oameni, a pus Care au mers de l-au adus.

¹⁴Hiram acela se vădea Că din Neftali se trăgea, Iar tatăl său din Tir venise. După un timp, însă, murise Și-a rămas văduvă-a lui mamă. Hiram știa lucra-n aramă. Era-nțelept și priceput Și-n meșteșug, neîntrecut. La Solomon, el a venit, Făcându-i tot ce-a trebuit.

¹⁵Doi stâlpi de-aramă a turnat. Primul din ei a măsurat La optsprezece coți lungime, Iar cel de-al doilea – în grosime – Cu-n șnur fusese-nconjurat, Cari doișpe coți a arătat.

¹⁶Pe stâlpi s-au pus, de bună seamă, Acoperișuri de aramă. Cinci coți întâiul dovedea, Și-al doilea tot cinci coți avea.

¹⁷S-au mai făcut împletituri, Asemeni unei țesături Ce pare-a fi ca o rețea. Ciucuri apoi, de-asemenea, S-au mai făcut, iar fiecare Fusese prins cu lănțișoare. Ei, paisprezece, s-au vădit, Căci după cum s-a socotit, Șapte, pe-acoperiș, veneau.

¹⁸Rețelele, în jur, aveau Și niște rodii așezate, Pe două rânduri, înșirate.

¹⁹Stâlpii cari fost-au la pridvor, Aveau acoperișul lor. Cu crinii se asemănau Și patru colțuri ele-aveau.

²⁰Acoperișurile-aflate Pe cei doi stâlpi, înconjurate Au fost de rodii, fiecare, Chiar lângă umflătura care, Peste rețea se împletește Și împrejuru-i se-nvârtește. La două sute se vădeau Acele rodii ce erau Pe un acoperiș aflate; Deci patru sute-au fost de toate Și-acoperișurile-acele, La fel, au fost făcute ele.

²¹La Templu, stâlpi-au fost aduși Și în pridvor ei au fost puși. Stâlpul – în dreapta așezat – Iachin, drept nume-a căpătat; Iar cel în stânga rânduit, Boaz, drept nume, a primit.

²²Pe vârful stâlpilor ședea O lucrătură ce părea Ca niște crini la-nfățișare. Astfel, a stâlpilor lucrare Când s-a-ncheiat, ei au fost duși Pentru a fi, la Templu, puși.

²³A mai făcut – de bună seamă – Apoi, o mare de aramă Care rotundă se vădea Și zece coți lățime-avea. Cinci coți ‘nălțime a avut Și-apoi, în urmă, s-a văzut Că dacă se punea un șnur, Pe margine – jur împrejur – Acela în lungime-avea, Treizeci de coți. Apoi, sub ea –

²⁴Sub buza ei – au fost săpați Mulți colocinți și așezați Zece, la fiecare cot, Jur împrejur, conturul tot Fiind astfel ornamentat. Pe două rânduri s-au aflat Ăști colocinți, cu marea toată Turnați fiind dintr-o bucată.

²⁵Marea, pe doisprezece boi, Fusese sprijinită-apoi. Trei către miazăzi erau; Spre miazănoapte-alți trei priveau, Apoi alți trei spre răsărit Și încă trei spre asfințit. Marea ședea pe acești boi, Iar toată partea dinapoi A trupurilor, se vădea Precum că-n mare se pierdea.

²⁶Grosimea ei s-a arătat Că este cât al mâinii lat. Marginea mării – roată, roată – Cu meșteșug era lucrată – Ca marginea potirului – Asemeni florii crinului. Vedrele care încăpeau În mare, două mii erau.

²⁷Și zece temelii de-aramă A mai făcut, de bună seamă. O temelie se vădea Că patru coți lungime-avea, Alți patru fost-au în lățime Și numai trei în înălțime.

²⁸Din tablă, ele s-au făcut, Iar pe la colțuri, s-au ținut Prinse-n încheieturi. Pe ele –

²⁹Deci, pe tăbliile acele – Au fost puși heruvimi apoi Și de asemeni, lei și boi. Sub ei, chiar la încheieturi, Erau niște împletituri Care, drept ciucuri, se vădeau.

³⁰Sub temelie se aflau Și patru roți – de bună seamă – Prinse cu osii de aramă. În cele patru colțuri, late, Erau și polițe turnate. Chiar sub lighean, ele ședeau, Căci lângă ciucuri se aflau.

³¹Gura pe care o avea O temelie – și venea Pân’ la acoperiș – cu tot, Era adâncă de un cot. Rotundă era făurită, Cu săpături împodobită, Iar cât despre lățime, ea Un cot și jumătate-avea. Tablele n-au fost rotunjite, Ci-n patru muchii rostuite.

³²Roțile, puse sub tăblie, Prinse erau în temelie Cu osiile lor, și toate Aveau un cot și jumătate. O temelie-a fost aflată Pe patru roate așezată.

³³Aceste roate erau dar, La fel ca roțile de car. Butucii, osiile lor, La fel obada roților, Precum și spițele lor toate, Dintr-o bucată-au fost turnate.

³⁴În patru colțuri ce erau Pe-o temelie, se vădeau Și patru polițe-așezate, Care deodată-au fost turnate.

³⁵Pe temelie – sus – ședea Un cerc cu cari ea se sfârșea. În înălțime, cercul tot Era de jumătate cot. Proptelele ce îl țineau Și care pe tăblii veneau, Făcute-au fost dintr-o bucată Cu temelia, totodată.

³⁶Pe plăcile proptelelor, Pe fețele tăbliilor, Lei și finici au fost săpați. De-asemeni, fost-au încrustați Și heruvimi, ciucuri urmând, Jur împrejurul lor șezând.

³⁷Sunt zece temelii aflate Și sunt la fel, toate, durate. Măsura, chipul ce-l aveau, La fel, la toate, se vădeau.

³⁸Tot din aramă s-au turnat Zece lighene. S-a luat Câte-un lighean ca pus să fie Pe fiecare temelie. Adânci, de patru coți, erau Și patruzeci de bați intrau, În fiecare dintre ele.

³⁹Din temeliile acele, Odată, cinci au fost luate Și-n dreapta casei, așezate; Iar alte cinci au fost aduse Și-apoi, pe partea stângă, puse. Marea de-aramă își avea, În partea dreaptă, loc, și ea, Spre miazăzi și răsărit.

⁴⁰Apoi, Hiram a făurit Lopeți, lighene, cenușare, Și a sfârșit a sa lucrare. Astfel, Hiram a terminat Lucrarea dată de-mpărat, Căci pentru Casa Domnului Făcut-a, la porunca lui,

⁴¹Doi stâlpi care, pe vârf, purtau Acoperișuri și aveau Cununi. Apoi a mai făcut Rețelele care-au ținut Acoperișurile-acele, Căci fost-au puse peste ele.

⁴²Pentru rețele, a turnat Rodii, care s-au ridicat La patru sute. O rețea, Rodii, avuse prinse-n ea, Pe două rânduri rostuite, Pentru a fi acoperite Cununile care erau Două la număr și ședeau Pe-acoperișul stâlpilor, Să-mpodobească vârful lor.

⁴³Și temelii a mai turnat Și-apoi lighenele-au urmat. Zece lighene-a făcut el Și zece temelii, la fel.

⁴⁴A făcut marea, iar apoi, Făcut-a doisprezece boi, Cari fost-au așezați sub mare.

⁴⁵Lopeți, lighene, cenușare – În urmă – a mai făurit, Așa precum i-a poruncit Chiar Solomon. De bună seamă, Fost-au unelte de aramă, Iar pentru ele, folosită, A fost arama lustruită.

⁴⁶Toate aceste s-au turnat Într-un anume loc, aflat În a Iordanului câmpie, Unde s-a potrivit să fie Pământ humos. Locul ales – De Solomon, bine-nțeles, Așa precum avuse-n plan – E-ntre Sucot și-ntre Țartan.

⁴⁷Toate uneltele pe care El le-a făcut, în număr mare Au fost atunci, dar la sfârșit, Acestea nu s-au cântărit Căci mult prea multe au fost toate, De nu puteau fi numărate.

⁴⁸În urmă, Solomon a dat Poruncă, de a fi lucrat Altarul Casei Domnului Și masa pentru pâinea Lui. Masa și-altarul s-a turnat, Din aurul cel mai curat.

⁴⁹Apoi, și sfeșnice-a făcut, Din aur, care au șezut În fața Locului prea sfânt. Zece, acestea-n număr sânt, Iar cinci erau la dreapta lui Și cinci la stânga Locului. Aceste sfeșnice erau Cu florile ce le-nsoțeau, Cu candele frumos lucrate Și cu mucările lor. Toate, Numai din aur, s-au turnat.

⁵⁰Lighenele au mai urmat, Potirele meșteșugite, Cățuile, cești și cuțite; De-asemeni, aste lucruri, toate, În aur doar, au fost lucrate. Apoi, țâțânile pe care La avea ușa, la intrare, În Locul cel „prea sfânt” chemat, Numai din aur s-au turnat.

⁵¹În felu-acesta, negreșit Că Solomon și-a isprăvit Lucrarea, după planul lui, Ridicând Casa Domnului. Apoi, el a adus în ea, Argintul care îl avea Și aurul ce-l dobândise Și-uneltele ce le primise Chiar de la David, tatăl lui. Astfel, în casa Domnului, Duse au fost aceste toate Și-n visterie, așezate.