1Neamul de Filisteni, apoi, A început un nou război, Cu Israelul. L-au bătut, Și-apoi, să fugă l-au făcut. Și mulți bărbați, din Israel, Pieriră în războiu-acel, Pe-un munte-n care au fugit Și cari, Ghilboua, s-a numit.
2Mulți Filisteni l-au căutat – Ca să îl prindă – pe-mpărat. Pe Saul, ei l-au urmărit Și-ntâi, pe-ai săi fii, i-au lovit. Pe Ionatan, ei l-au tăiat, Fiind de-Aminadab urmat, Și Malchi-Șua. La sfârșit,
3Arcașii lor au reușit, Pe Saul, să-l rănească rău.
4Saul a zis omului său, Cel care armele-i ducea: „Scoate, îndată, sabia Și-omoară-mă! Fă cum am zis, Căci nu vreau ca să fiu ucis De-ai mei vrăjmași – aici aflați – Cari împrejur nu sunt tăiați! Nu vreau să vină orișicine, Ca să își bată joc, de mine!” Cel care armele-i ducea, N-a vrut să scoată sabia, Pentru că omul s-a temut. Saul, atunci când a văzut Că nu-l ascultă, a luat Sabia și s-a aruncat Îndată-n ea, și a murit.
5Omul care l-a însoțit, Văzându-l mort, și-a scos și el Sabia, și-a făcut la fel: În sabie s-a aruncat Și a murit și el, de-ndat’.
6În felu-acesta a murit Saul, cel ce l-a însoțit, Fiii pe care îi născuse, Și toată casa ce-o avuse.
7Israeliții cari erau Dincolo-n vale – ori ședeau Peste Iordan – când au văzut Tot ceea ce s-a petrecut, În mare grabă au fugit. Văzând că Saul a murit, Iar cei trei fii ce îi avea Pierit-au de asemenea, Cetățile și le-au lăsat Și-nspăimântați au alergat Să-și scape viața, să-și găsească Un loc, să se adăpostească; Iar Filistenii au venit Și-n locul lor, au locuit.
8A doua zi, oastea pe care Neamul de Filisteni o are, S-a dus, pe morți, să-i jefuiască Și straiele să le răpească. Sus, pe Ghilboua, l-au găsit Pe Saul care a murit Alături de cei trei feciori, Precum și de-ai săi slujitori.
9Capul lui Saul, l-au tăiat Și armele i le-au luat. În țara lor, ei au vestit Precum că Saul a murit. Soli, au trimis, preoților Din casele idolilor, Și-n felu-acesta – de îndat’ – Întreg poporul a aflat.
10Ei au luat – de-asemenea – Armele care le avea Saul la el, și le-au adus În țara lor, unde le-au pus În casa idolului lor, În văzu-ntregului popor. Capul lui Saul, l-au luat Și-n templu, ei l-au atârnat, În templul pe cari l-au zidit, Pentru a fi, Dagon, cinstit.
11Locuitorii cei pe care Iabes în Galaad îi are, Aflară de la Filisteni Ce au făcut ai lor oșteni – Cu Saul – și s-au întristat.
12Cei mai viteji s-au ridicat, Grabnic; la Filisteni s-au dus, De unde-n Iabes, au adus Apoi, trupu-mpăratului Precum și-ale fiilor lui. Oasele lor, ei le-au luat Și în pământ la-au așezat, La Iabes, sub stejarul care Le-acoperă cu umbra-i mare. După ce toate le-au sfârșit, O săptămână au postit.
13Saul fusese vinovat, Pentru că el n-a ascultat De Domnul și nu a păzit Ceea ce i s-a poruncit. Astfel, în ceea ce-a făcut El, sfatul, nu I l-a cerut Lui Dumnezeu, ci i-a cătat Pe cei cari morții au chemat Și-ale lor sfaturi le-a primit. Din astă pricină-a murit.
14N-a căutat ca tot mereu, Să-I ceară sfat, lui Dumnezeu. De-aeea, Domnul l-a urât Șin urmă l-a și omorât. Împărăția, i-a luat-o Și-apoi, lui David, El i-a dat-o. David este acela care, Părinte, pe Isai, îl are.