1Întreg poporul Israel Înscris a fost, în acest fel, În cartea împăraților Care-au domnit peste popor. Iuda a trebuit să fie, În Babilon, dus, în robie, Pentru fărădelegea lui Făcută-n fața Domnului.
2Primii din cei care veniră Pe-al lor pământ și-l locuiră, Preoți sunt și Israeliți, Leviți, precum și Netiniți.
3Chiar la Ierusalim ședeau Cei cari, din Iuda, pogorau, Cari din Manase-n lume vin, Din Efraim și Beniamin.
4Iată-i pe fiii cei pe care, Pereț, fiul lui Iuda-i are: Utai e-acela care, iată, Pe Amihud, îl are tată; Pe Omri-n neam îl mai avea, Imri și Bani-asemenea.
5Iată-i pe cei care-s veniți, Din ramura de Șiloniți: Asaia e primul născut, Cu fiii pe cari i-a avut.
6De-ai lui Zerah fii: Ieuel Și ai săi frați, de după el. Aceștia toți, în număr deci, Sunt șase sute nouăzeci.
7Dintre aceia care vin Din ramura lui Beniamin, Saul a fost – acela care, Pe Meșulam, părinte-l are, Apoi și pe Hodavia Și-Asenua, de-asemenea;
8Apoi, Ibneia, la rând, fuse: Pe Ieroham, tată-l avuse; Ela urma, acela care, Pe Uzi, drept părinte-l are Și-apoi, de-asemeni, totodată, Pe Micri îl mai are, tată. În urmă-i, Meșulam venea, Feciorul lui Șefatia, Precum și al lui Reuel Și al lui Ibnie, la fel.
9La ei, au fost adăugați, De-asemenea, toți ai lor frați. Numărul lor se ridicase La nouă sute cincizeci’șase. Oameni-aceștia sunt cei cari S-au arătat a fi mai mari, Peste familiile lor, În casele părinților.
10Din preoți, primul ce-a venit, Iedaeia, a fost numit. Iehoriab s-a arătat, Cari, de Iachin, a fost urmat.
11Apoi, venea Azaria Cari fiu îi e lui Hilchia, Iar după spița sa de neam Mai îi e fiu lui Meșulam; Și pe Țadoc, tată-l avea, Pe Meraiot de-asemenea, Și pe-Ahitub. El e cel care Fusese-ales drept cel mai mare, Pus peste Casa Domnului.
12Adaia e, în urma lui: Pe Ieroham, tată-l avea, Pașhur și-apoi pe Malchia. Urmează Maesai, iar el, Fecior, îi e, lui Adiel; Și pe Iahzera, îl avea Tată și-apoi – de-asemenea – Pe Meșulam, Meșilemit Și pe Imer. Au mai venit
13Și frații lor. Ei se vădeau Viteji. În număr, ajungeau A fi o mie de copii Și șapte sute șaizeci fii. Ei toți au fost aceia cari, În neamul lor, erau mai mari, Peste familiile lor, În casele părinților. La Casa Domnului slujeau, Căci astă slujbă o aveau.
14Dintre Leviți, cel ce-a venit Întâi, Șemaia s-a numit. El, pe Hașub, îl are tată, Pe Azricam și totodată, Îl are pe Hașabia Și pe Merari-asemenea.
15După el, vine Bacbacar; Hereș urmează așadar, Galal și cu Matania Cel cari, părinte, îl avea Pe Mica, Zicri totodată, Și pe Asaf îl are tată.
16Apoi, Obadia, cel care, Părinte, pe Șemaia-l are; Și pe Galal îl mai avea, Cu Iedutan de-asemenea. E Berechia-apoi, cel care Pe Asa, drept părinte-l are Și pe Elcana. Neamul lor, Pe-ale Netofatiților Pământuri s-a statornicit.
17Șalum, apoi, a mai venit, Acub, Talmon cere-i urmat De Ahiram. S-au adunat Cu ei, atunci, și frații lor. Conducătorul tuturor, Era Șalum. Ei se vădeau Precum că ușieri erau
18Și până astăzi ei au stat La ușile de la-mpărat, În partea de la răsărit. Aceștia-s cei care-au slujit, Ca ușieri, iar neamul lor Este cel al Leviților.
19Șalum apoi – acela care, Pe Core, drept părinte-l are, Pe Ebiasaf și totodată Pe Core îl mai are tată – Cu frații săi și toți ai lor, Fac spița Coreiților, Cu slujbă-n fața cortului, Drept păzitori ai pragului. Ai lor părinți se dovedeau A fi acei care păzeau Intrarea taberei pe care, Domnul lui Israel o are.
20Fineas fusese, bunăoară, Acela cari, odinioară, Era conducătorul lor. Lui Eleazar, i-a fost fecior; Tot timpul cât a viețuit, De Domnul, fost-a însoțit.
21Apoi urmează Zaharia, Feciorul lui Meșelemia. La cortul întâlnirii, el Fusese ușier. Astfel,
22Întregul lor număr nu trece De două sute doisprezece. Ei, ușieri, se dovedeau – Ai pragurilor – și erau, În spițele neamului lor, Scriși, fiecare. Tuturor, Le erau numele trecute, Doar după locurile-avute În satele în care-au stat. David, cari fost-a împărat – Și văzătorul Samuel – Au adunat poporu-acel Și-n slujba lor, l-au așezat. În felu-acesta, el a stat
23La ușa Casei Domnului, Precum și-a casei cortului.
24Cei care ușieri erau, În patru vânturi se-așezau: Unii au stat la răsărit; Alții, apoi, la asfințit; În miazănoapte mai ședeau, Iar alți-n miazăzi slujeau.
25Ai lor frați – cari au locuit În satele ce le-au primit – Din timp, în timp, la ei veneau Și șapte zile rămâneau.
26Cei patru căpitani pe care Ceata de ușieri îi are, Leviți au fost și ne-ncetat, În slujbă, doar ei s-au aflat, Căci ei – de-asemeni – mai erau Aceia care privegheau Odăile din Casa Lui Și visteria Domnului.
27În jurul Casei, ei stăteau – Noapte, de noapte – și-o păzeau, Iar dimineața, ușa ei, O deschideau oameni-acei.
28Unii Leviți în grijă-aveau Uneltele ce foloseau La slujbă. Astfel, la intrare Și la ieșire, fiecare La numărau, necontenit.
29Alții, în grijă, au primit Toate uneltele pe care Sfântul locaș, în el, le are. Floarea făinii o aveau În grijă și mai privegheau Vinul, tămâia – cea pe care, Casa lui Dumnezeu o are – Miresmele ce le avea Și untdelemnu-asemenea.
30Fiii preoților erau Aceia care pregăteau Tămâia cea mirositoare.
31Matitia – acela care Era Levit, întâi născut Al lui Șalum – grijă-a avut De turtele ce să vădeau Coapte-n tigaie că erau. Astfel, Matitia – Levitul – E-al lui Șalum fiu, Coreitul.
32Apoi, unii – dintre-ai lor frați – Fuseseră însărcinați Cu pâinea ce era adusă, Pâine ce trebuit-a pusă În fața Domnului. Deci ei – Adică oamenii acei – Erau din neamul lui Chehat Și făceau pâinea de Sabat.
33Aceștia sunt aceia cari, Peste Leviți, erau mai mari, Capi ai familiilor lor, În ceata cântăreților Cari, în odăi doar, locuiau, Iar alte slujbe nu aveau, Căci zi și noapte-au împlinit Lucrul care le-a fost menit.
34Aceștia-s capii cei pe care Familia de Leviți îi are. Doar la Ierusalim au stat Oameni-aceștia, ne-ncetat.
35Tatăl lui Gabaon ședea La Gabaon și o avea Soață, pe Maca. Ieiel E numele ce-l avea el.
36Abdon era primul născut. Țur, Chis, Baal au apărut, În urma lui. Ner s-a-ntrupat, Cari, de Nadab, a fost urmat.
37Ghedor și Ahio urmează; Și Zaharia se-ntrupează, Iar după el, cel ce-a venit, Miclot, drept nume, a primit.
38Miclot, pe Șimea, l-a născut. Ei, locuință, au avut Chiar la Ierusalim. Ședeau, Cu ai lor frați, de locuiau.
39Ner este cel ce l-a născut Pe Chis. Acesta l-a avut Pe Saul, cari l-a zămislit Pe Ionatan; l-a mai primit, Pe Malchi-Șua; l-a născut Pe cel cari, nume, a avut Aminadab, iar la sfârșit Pe Eșbaal l-a dobândit.
40Și Ionatan a căpătat Un fiu: Merib-Baal chemat, Din cari, în urmă, a ieșit Cel care, Mica, s-a numit.
41Feciori, și Mica a avut: Piton e-ntâiul său născut; Melec, apoi, se întrupează, Iar Tahrea, după el, urmează.
42Ahaz, un fiu, a dobândit, Care, Iaera, s-a numit; Din el, ieșit-a Alemet, Zimri, precum și Azmavet. Zimri, pe Moța, l-a avut.
43Moța, pe Binea, l-a născut. Binea, un fiu, a căpătat, Pe cari, Refaia, l-a chemat. Eleasa e acela care, Părinte, pe Refaia-l are. Eleasa a avut, și el, Un fiu, cari se numea Ațel.
44Iată-i acum, pe cei pe care, Urmași, Ațel, în lume-i are: E Azricam, primul venit; Al doilea, Bocru, s-a numit; Al treilea este Ismael, Șeraia vine după el, Obadia, iar la sfârșit, Cel cari, Hanan, a fost numit. Un șir făcut-au ăști copii, Cari cuprinsese șase fii. Ei sunt acei pe cari Ațel, Urmași, îi are, după el.