1Sau nu știți, fraților, (căci vorbesc unor cunoscători ai legii), că legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el?
2Căci femeia sub bărbat este legată prin lege de bărbatul ei cât trăiește el; iar dacă va muri bărbatul, ea este desfăcută de legea bărbatului.
3Deci dar, câtă vreme trăiește bărbatul, ea se va numi preacurvă dacă va fi a altui bărbat: dar dacă va muri bărbatul, este slobodă de lege, așa că nu este preacurvă, chiar dacă este a altui bărbat.
4Astfel, frații mei, și voi ați fost făcuți morți față de lege prin trupul lui Hristos, ca să fiți ai altuia, ai celui ce a fost sculat dintre cei morți ca să aducem roade lui Dumnezeu.
5Căci, când eram în carne, patimile păcatelor care sunt prin lege lucrau în mădularele noastre ca să aducă roade pentru moarte.
6Dar acum am fost desfăcuți de lege, căci am murit față de aceea în care eram ținuți cu silă, astfel că noi slujim ca robi în înnoirea duhului și nu în vechimea slovei.
7Ce vom zice dar? Este legea păcat? Să nu fie așa. Ci păcatul nu l‐am cunoscut decât prin lege; căci nu știam pofta dacă nu zicea legea: Nu pofti.
8Păcatul dar, luând pornire prin poruncă, a lucrat cu desăvârșire în mine orice poftă: căci fără lege păcatul este mort.
9Și eu odinioară eram viu fără lege, dar când a venit porunca, păcatul iar a înviat și eu am murit;
10și porunca, cea care era pentru viață, mi s‐a aflat pentru moarte.
11Căci păcatul, luând pornire prin poruncă, m‐a amăgit de tot și prin ea m‐a omorât.
12Așa că legea este sfântă și porunca este sfântă și dreaptă și bună.
13Deci ce era bun mi‐a ajuns moarte? Să nu fie așa. Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi‐a lucrat moarte prin ce era bun, pentru ca păcatul să fie prin poruncă peste măsură de păcătos.
14Căci știm că legea este duhovnicească: iar eu sunt de carne, vândut sub păcat.
15Căci ce săvârșesc nu recunosc; căci nu făptuiesc ceea ce voiesc; ci ce urăsc, aceea fac.
16Iar dacă nu fac ceea ce voiesc, mă învoiesc cu legea că ea este bună.
17Acum dar nu mai săvârșesc eu aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.
18Căci știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun, căci a voi este în mine, dar a săvârși binele nu.
19Căci binele pe care‐l voiesc nu‐l fac, ci răul pe care nu‐l voiesc îl făptuiesc.
20Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, nu mai săvârșesc eu aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.
21Găsesc deci legea că pentru mine care voiesc să fac binele, răul stă lângă mine.
22Căci mă bucur în ce privește legea lui Dumnezeu după omul dinăuntru,
23dar văd o altfel de lege în mădularele mele, luptându‐se împotriva legii minții mele și ducându‐mă în robie sub legea păcatului, care este în mădularele mele.
24O, ticălos om ce sunt! Cine mă va scăpa de trupul morții acesteia?
25Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Așadar eu însumi cu mintea slujesc ca rob legii lui Dumnezeu, iar cu carnea legii păcatului.