1Nu este nicio osândire dar acum pentru cei ce sunt în Isus Hristos.
2Căci legea Duhului de viață în Hristos Isus m‐a făcut slobod de legea păcatului și a morții.
3Căci ceea ce era cu neputință legii, întrucât era neputincioasă prin carne, Dumnezeu, trimițând pe însuși Fiul său în asemănare de carne de păcat și pentru păcat, a osândit păcatul în carne,
4pentru ca cerința legii să fie împlinită în noi, care nu umblăm potrivit cărnii, ci potrivit Duhului.
5Căci cei ce sunt potriviți cărnii gândesc cele ale cărnii, iar cei ce sunt potriviți Duhului, cele ale Duhului.
6Căci gândirea cărnii este moarte, iar gândirea Duhului este viață și pace,
7deoarece gândirea cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu; căci nu se supune legii lui Dumnezeu, căci nici nu poate.
8Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu.
9Voi însă nu sunteți în carne, ci în Duhul, dacă într‐adevăr Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Iar dacă n‐are cineva Duhul lui Hristos, acela nu este al lui.
10Și dacă Hristos este în voi, trupul este mort din pricina păcatului, dar duhul este viață din pricina dreptății.
11Dacă dar Duhul celui ce a sculat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, cel ce a sculat pe Hristos Isus dintre cei morți va face vii și trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului său care locuiește în voi.
12Deci dar, fraților, suntem datori nu cărnii, ca să trăim potrivit cărnii,
13căci dacă trăiți potrivit cărnii aveți să muriți; iar dacă prin Duhul faceți să moară faptele trupului, veți trăi.
14Căci toți câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu, aceștia sunt fii ai lui Dumnezeu.
15Căci n‐ați luat un duh de robie iarăși spre temere, ci ați luat un duh de înfiere, în care strigăm: Ava, Tată.
16Duhul însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
17Iar dacă suntem copii, suntem și moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă într‐adevăr suferim împreună cu el ca să fim și proslăviți împreună cu el.
18Căci eu socotesc că suferințele vremii de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava care are să fie descoperită față de noi.
19Căci dorul stăruitor al zidirii așteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20Căci zidirea a fost supusă deșertăciunii, nu de bunăvoie, ci din pricina aceluia care a supus‐o, în nădejdea
21că însăși zidirea va fi izbăvită de robia putrezirii pentru slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.
22Căci știm că toată zidirea suspină și este în dureri de naștere până acum.
23Dar nu numai ea, ci și noi care avem pârga Duhului, și noi chiar suspinăm în noi înșine, așteptând înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.
24Căci am fost mântuiți în nădejde; dar nădejdea văzută nu este nădejde; căci cine nădăjduiește ceea ce vede?
25Iar dacă nădăjduim ce nu vedem, îl așteptăm cu stăruință.
26Și tot astfel și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre: căci nu știm ce să cerem cum ar trebui, dar Duhul însuși mijlocește pentru noi prin suspinuri de nespus.
27Iar Cel ce cercetează inimile știe care este gândirea Duhului, fiindcă mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.
28Și știm că pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu toate lucrează împreună spre bine, pentru cei ce sunt chemați potrivit cu planul său.
29Căci pe aceia pe care i‐a cunoscut mai dinainte, i‐a și rânduit mai dinainte să fie asemenea la față cu chipul Fiului său, pentru ca el să fie cel dintâi născut între mulți frați.
30Iar pe aceia pe care i‐a rânduit mai dinainte, i‐a și chemat: și pe aceia pe care i‐a chemat, i‐a și îndreptățit; și pe aceia pe care i‐a îndreptățit, i‐a și proslăvit.
31Ce vom zice dar față de acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?
32El care n‐a cruțat pe însuși Fiul său, ci l‐a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui de asemenea toate slobod împreună cu el?
33Cine va ridica vreo învinuire împotriva aleșilor lui Dumnezeu; Dumnezeu este cel ce îndreptățește.
34Cine este cel ce va osândi? Hristos Isus este cel ce a murit, și mai mult, care a fost sculat dintre cei morți, care este la dreapta lui Dumnezeu, care și mijlocește pentru noi.
35Cine ne va despărți de iubirea lui Hristos? Necaz sau strâmtorare sau prigonire sau foamete sau goliciune sau primejdie sau sabie?
36După cum este scris: Pentru tine suntem omorâți toată ziua, suntem socotiți ca oi de înjunghiere.
37Ci în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin acela care ne‐a iubit.
38Căci sunt încredințat că nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puteri,
39nici înălțime, nici adâncime, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Domnul nostru.