1Cât de plăcute sunt locașurile tale, Doamne al oștirilor!
2Sufletul meu dorește, chiar lâncezește după curțile Domnului. Inima mea și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu.
3Da, vrabia și‐a aflat o casă și rândunica un cuib unde își pune puii… Altarele tale, Doamne al oștirilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu!
4Ferice de cei ce locuiesc în casa ta; ei încă te vor lăuda!.
5Ferice de bărbatul a cărui tărie este în tine, în a cărui inimă sunt drumurile făcute!
6Trecând prin Valea Plângerii, ei o prefac într‐un loc de izvoare; da, ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări.
7Ei merg din putere în putere, se arată înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8Doamne, Dumnezeul oștirilor, auzi rugăciunea mea; pleacă urechea, Dumnezeul lui Iacov!
9Privește, Dumnezeule, scutul nostru! Și uită‐te la fața unsului tău.
10Căci mai bună este o zi în curțile tale, decât o mie aiurea. Mai bucuros stau la pragul casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutății.
11Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut; Domnul va da har și slavă, nu va opri niciun bine de la cei ce umblă în neprihănire.
12Doamne al oștirilor, ferice de bărbatul care se încrede în tine.