1Dumnezeule! Nu tăcea. Nu tăcea și nu te odihni, Dumnezeule!
2Căci iată, vrăjmașii tăi fac zarvă și cei ce te urăsc au înălțat capul.
3Urzesc planuri viclene împotriva poporului tău și se sfătuiesc împotriva celor ascunși ai tăi.
4Ei au zis: Venițiși să‐i stârpim, să nu mai fie un neam și să nu se mai pomenească numele lui Israel.
5Căci s‐au sfătuit împreună cu o inimă: fac legăminte împotriva ta.
6Corturile Edomului și ismaeliții; Moabul și hagareniții;
7Ghebal și Amon și Amalec, filistia cu locuitorii Tirului.
8Chiar și Asiria s‐a unit cu ei; ei sunt un braț pentru copiii lui Lot.
9Fă‐le ca Madianului, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pârâul Chison,
10care au pierit în En‐Dor, care i‐au făcut ca gunoiul pământului.
11Fă pe domnii lor ca pe Oreb și Zeeb; pe toți urmașii lor, ca pe Zebah și Țalmuna.
12Căci au zis: Să luăm în stăpânire pentru noi locuințele lui Dumnezeu.
13Dumnezeul meu! Fă‐i ca vârtejul, ca miriștea înaintea vântului;
14ca focul care mistuie pădurea și ca flacăra care aprinde munții;
15așa urmărește‐i cu furtuna ta și înspăimântă‐i cu vijelia ta.
16Umple‐le fețele cu rușine, ca să caute numele tău, Doamne!
17Să se rușineze și să fie tulburați pentru totdeauna; să roșească și să fie pierduți.
18Și să cunoască ei că tu, al cărui nume este Domnul, numai tu ești Cel Preaînalt peste tot pământul.