1Doamne! Tu ai fost binevoitor țării tale. Ai adus îndărăt robia lui Iacov.
2Ai iertat nelegiuirea poporului tău,
3ai acoperit toate păcatele lor. Ți‐ai tras îndărăt toată urgia, te‐ai întors de la aprinderea mâniei tale.
4Întoarce‐ne iarăși, Dumnezeul mântuirii noastre, și fă să înceteze mânia ta față de noi.
5Oare în veac te vei mânia pe noi? Îți vei lungi oare mânia din neam în neam?
6Oare nu ne vei însufleți iarăși, ca poporul tău să se bucure în tine?
7Arată‐ne, Doamne, îndurarea ta și dă‐ne mântuirea ta.
8Voi auzi ce va vorbi Dumnezeu, Domnul, căci va vorbi pace poporului său și sfinților săi, dar ei să nu se mai întoarcă la nebunie.
9Da, mântuirea sa este aproape de cei ce se tem de el, pentru ca slava să locuiască în țara noastră.
10Îndurarea și adevărul s‐au întâmpinat; dreptatea și pacea s‐au sărutat.
11Adevărul răsare din pământ; și dreptatea a privit din ceruri;
12și Domnul va da ce este bine, și țara noastră își va da rodul.
13Dreptatea va merge înaintea lui și va face numele pașilor săi o cale de umblat.