1Auziți aceasta, toate popoarele; plecați urechea, toți locuitorii lumii,
2mic și mare, bogat și nevoiaș împreună.
3Gura mea va vorbi înțelepciune și cugetarea inimii mele va fi cu pricepere.
4Îmi voi pleca urechea la pildă; îmi voi descoperi cu harfă știința mea adâncă.
5Pentru ce să mă tem în zilele răului, când mă înconjoară nelegiuirea celor ce se țin de călcâiele mele?
6Ei se încred în avuția lor și se fălesc cu mulțimea bogățiilor lor.
7Niciunul nu poate răscumpăra pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu prețul răscumpărării lui
8(căci răscumpărarea sufletului lor este scumpă și în veac nu se va face),
9ca să trăiască în veac și să nu vadă putrezirea.
10Căci va vedea că oamenii înțelepți mor; nebunul și prostul deopotrivă pier și lasă altora averea lor.
11Gândul lor lăuntric este că vor sta în veac casele lor și locuințele lor din neam în neam: numesc cu numele lor pământurile lor.
12Totuși omul în cinste nu rămâne: este asemenea dobitoacelor care pier.
13Această cale a lor este nebunia lor: și cei ce vin după ei se desfată în spusele lor..
14Sunt puși ca o turmă în Șeol: moartea îi va paște și cei drepți vor domni peste ei dimineața; și frumusețea lor o va mânca Șeolul, ca să nu mai aibă niciun locaș.
15Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu din mâna Șeolului: căci mă va primi..
16Nu te teme când se îmbogățește cineva, când se înmulțește slava casei lui.
17Căci nu va lua nimic la moartea sa; slava lui nu se va pogorî după el.
18Cu toate că și‐a binecuvântat sufletul în viața sa și oamenii te laudă când îți faci bine,
19se va duce la neamul părinților săi; nu vor vedea lumina în veac.
20Omul în cinste și fără pricepere este asemenea dobitoacelor care pier.