1Domnul este mare și vrednic de laudă în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele sfințeniei sale.
2Muntele Sion este frumos în înălțime, bucuria întregului pământ, în laturile dinspre miazănoapte, cetatea marelui Împărat.
3Dumnezeu în palatele ei este cunoscut ca o cetățuie înaltă.
4Căci iată, împărații s‐au adunat, au trecut împreună.
5Au văzut‐o și s‐au uimit; s‐au tulburat, au fugit încremeniți.
6I‐a apucat un tremur acolo; o durere, ca a unei femei în facere.
7Cu vântul de răsărit ai sfărâmat corăbiile Tarsisului.
8Cum am auzit noi, așa am văzut în cetatea Domnului oștirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va întări în veac..
9Ne‐am gândit, Dumnezeule, la îndurarea ta, în mijlocul templului tău.
10Cum este numele tău, Dumnezeule, așa este lauda ta până la marginile pământului. Dreapta ta este plină de dreptate.
11Să se veselească muntele Sion, să se bucure fiicele lui Iuda pentru judecățile tale.
12Înconjurați Sionul și ocoliți‐l: numărați‐i turnurile.
13Luați seama la întăriturile sale, priviți‐i palatele, ca să istorisiți neamului viitor.
14Căci acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru în veac și pe veci: el ne va fi călăuză până la moarte.